40

Tocmai am implinit 40 de ani. I hate this!

Asta cu varsta e doar un numar e bullshit ! E ceva in care pare ca reusesc sa creada cei care isi fura caciula singuri.

Desigur varsta vine si cu ceva avantaje. Experienta, siguranta de sine, d’astea.

Dimineata vorbeam cu prietena mea Oana care imi spunea ca stiintific e demonstrat ca devenim mai fericiti pe masura ce inaintam in varsta. Nu prea ne mai pasa de partea negativa din viata atat de mult. Asa e, am constatat ca nu prea ma mai sinchisesc de toate rahaturile care altadata imi dadeau batai de cap.

Oricum o dai insa, la 40 nu te mai simti nici ca la 35 macar. Eu am incetinit ritmul mult de tot. Cine ma cunoaste de mult stie ca eram ca o sageata. Nu mai sunt. Ard si acum, dar la foc mocnit.

La 20 sau 30 nici nu aveam atatea in carca iar toti cei dragi mie erau in viata si asta conta enorm. Poate pentru altii e diferit, daca da, Bravo lor!

Lara la cei 3 ani si 11 luni ai ei a scris ieri prima data MAMA pe o foaie pe care mi-a facut-o cadou de ziua mea, sotu’ mama si prietenii mei atat de dragi m-au coplesit cu iubirea lor.

Tot ieri, pe seara, am avut o surpriza extraordinara. Am vorbit cu o prietena veche, ne stim de cand aveam 4 ani. In timp ce depanam amintiri am simtit cum un curent puternic m-a scuturat ! I-am spus si ei, sa se bucure: dupa 36 de ani de prietenie din care vreo 20 la distanta mi-a tresaltat sufletul de fericire cand i-am auzit VOCEA. VOCEA  a ramas aceeasi. Poate ne schimbam, trecem prin drame, facem riduri, incepem sa avem par alb etc., dar ne bucuram unii de atii tot ca niste copii. Asta e fericire in stare pura, indiferent cati ani implinesti!

Deci, FUCK YOU 40’s. Am sa alerg in continuare dupa soare!

 

8

A NEW LIFE

 

Daca imi spunea cineva acum vreo 6 ani ca in urmatorii 5 ma voi indragosti, ma voi marita, ca imi iau caine si fac un copil, renunt la job-ul care nu imi placea si imi toca nervii, ca ma mut in 4 apartamente si apoi ma decid sa plec definitv din tara, ii spuneam sa se duca sa se interneze la nebuni.
In august am implinit un an de cand m-am mutat in Suedia impreuna cu familia mea. A fost o decizie grea dar am luat-o si viata mi-a demonstrat ca am facut alegerea potrivita.
M-am mutat in tara de unde vin ABBA si H&M 😉 , unde vara e lumina si la 1 noaptea, tara unde totul e verde si zburda iepurasii si ratele in fata blocului, oamenii iti zambesc fara motiv numai pentru ca te intalnesc pe strada, tara unde nimeni nu se grabeste, nu te injura daca ai ramas cu masina in pana in mijlocul drumului (mi s-a intamplat acum o luna 😀 ), tara unde noi, cei maturi ne putem realiza chiar daca suntem la mijlocul vietii, dar mai ales Lara, copilul meu, are sanse egale cu toti copii de varsta ei.
Anul asta mi-a adus experiente extraordinare, prieteni noi, fericire, uneori si lacrimi de dor, imi lipsesc oamenii mei dragi de acasa.
In toamna asta, care incepe calendaristic azi, ma asteapta noi provocari pe care abia astept sa le iau in piept. Important e ca deja, aici, ma simt acasa si am linistea sa ma bucur de copilul si sotul meu.
Voi ce ziceti ? Care din voi ar avea curaj sa ia viata de la zero ?

_MG_1407(1) IMG_3016_MG_1414_MG_1429_MG_1439_MG_1456IMG_3006vatten V.hamnen