THE BOLD ONE

Din sotu’ introvertit veritabil si o extrovertita ca mine ce credeti ca putea sa iasa ?!? O bomba de copil ! Lara are 3 ani si 11 luni si e cel mai indraznet copil pe care l-am vazut pana acum.

La gradinita e sefa la traznai, isi cunoaste toti cei 60 de colegi pe nume , le stie parintii si masinile pe care acestia le conduc. Ii plac bebelusii si se joaca mult cu toti colegii ei mai mici, ii ajuta si ii strange in brate daca plang.

La coada la supermarket intra in vorba cu toate babele si discuta cu vanzatorii vrute si nevrute..

Pe strada sau in parc daca vede catei care sunt la plimbare se duce la ei glont sa ii mangaie, intra imediat in vorba cu stapanii patrupedelor si le povesteste despre cainele nostru si cam tot ce ii mai vine in minte pe moment.

In fiecare zi vrea sa mergem in cate o vizita. Are o adevarata lista de posibile familii unde am putea sa mergem si nu se lasa pana nu o lamuresc de ce nu putem sa mergem la cutare sau cutare.
Am mai scris eu acum ceva vreme ca job-ul ideal pentru mine ar fi cel de Musafir, ei bine, ce naste din pisica…..

In fata blocului la locul de joaca are o prietena tare frumusica, care are vreo 8-9 ani si careia ii duce mereu ciocolata sau bomboane cand se intalnesc afara.

Lara e nerabdatoare sa implineasca 4 ani, abia atunci considera ca o sa fie mare πŸ™‚ , s-a saturat sa tot aiba 3 ani si ceva πŸ˜‰

Acum vreo 2 luni mi-a spus ca vrea si ea sa invete engleza (se supara pe ta-su si pe mine cand ne aude ca vorbim intre noi ca sa nu ne inteleaga) πŸ˜€ Am inceput sa o invat si e foarte mandra, se lauda la alti copii si le si demonstreaza ce stie. De obicei ne jucam amandoua, spunem cate un cuvant in romana, suedeza si engleza si functioneaza de minune.

Lara are o vointa de fier si mult curaj. Face aproape numai ce vrea si nu cedeaza decat foarte rar si numai daca ii aduc argumente solide.

Daca o sa isi pastreze dozele astea de curiozitate si curaj toata viata cred ca o sa aiba o viata frumoasa.

 

img_5871

Ziua in care m-am nascut a doua oara

Acum exact 3 ani, pe la ora 9.50 o nasteam pe Lara intr-un spital din Bucuresti.
Toti am asteptat momentul asta cu sufletul la gura. Am pregatit tot, hainute, camera ei, am citit tot ce am gasit despre ce te asteapta in primele zile de viata ale bebelusului. Am crezut ca sunt foarte pregatita pentru tot.
Nimic mai gresit. Nu am fost deloc pregatita pentru schimbarea prin care urma sa trec eu. Nimic din ceea ce fusesem inainte nu a mai fost la fel. Initial nici nu am realizat. M-a lovit un baby blues puternic din care am reusit sa ies cu greu.
Din primele ore am simtit o responsabilitate enorma, am intrat in panica. Oare o sa reusesc sa o cresc ? Ce ma fac ? Pot sa ii ofer ce e mai bun ? Daca nu ma descurc…

Fetita mea mica si rozalie cu par negru ciufulit a intrat in viata full speed. Vioaie, cu o foame de lup si un plans atat de puternic incat se zguduiau ferestrele rezervei unde ne-au cazat.
Nimeni nu este in stare sa te pregateasca pentru meseria de mama. Nimeni nu stie ce schimbari se petrec in mintea si sufletul unei femei care naste un copil.
E greu si frumos din prima clipa. Pe masura ce trec zilele e si mai greu dar si mai frumos. Se demonstreaza, daca mai era nevoie, ca nimic bun si pretios nu se contriueste usor.
Incepand cu 26 noiembrie 2012 eu m-am nascut din nou. De atunci sunt cu totul alta persoana. Transformarea s-a facut treptat, zi dupa zi si abia intr-un tarziu am realizat schimbarile.
Cea mai importanta lectie din viata mi-a dat-o puiul meu de om. Griji si fericire, lacrimi si rasete in hohote, primul zambet, primele sunete articulate, primii pasi. Am reusit prin ea sa descopar o lume cu totul diferita, colorata si sincera, fara pata, cu mult curaj si inocenta.
Acum 3 ani a inceput restul vietii mele care desi poate pare banala e cu adevarat spectaculoasa.
Iti multumesc puiul meu de om ca m-ai ales pe mine sa fiu mama ta. Te iubesc mai mult de cuvinte si iti promit ca am sa fac tot posibilul sa nu te dezamagesc !

La multi ani !

Mama si Tata <3

photo18

Printesa familiei

 

Cand m-am nascut eu, in familia mea s-a declansat sindromul printesa familiei πŸ˜€ Rasfat maxim, sa nu raceasca, sa manance bine, sa nu planga, sa fie cel mai frumos imbracata, sa faca engleza, pian, orice sport isi doreste, balet, sa se joace, sa fie vesela si fericita, ca deh una avem !

Undeva in jurul varstei de 10-12 ani printesa (noroc ca traia intr-o familie moderna) a inceput sa primeasca sarcini serioase : sa spele vase si cateva rufe πŸ™‚ , sa ajute la bucatarie, sa faca curat etc. Cam tot atunci am inceput sa fac clatite si sa le lipesc pe pereti sub atenta supraveghere a tatalui meu si spre disperarea mamei care venea de la serviciu si gasea dezastrul in casa πŸ˜€

La 14 ani am avut sansa sa plec din tara cu ai mei vreun an si asa mi-am luat primul job in vacanta de vara, in orasul in care locuiam. Vindeam inghetata si am avut ocazia sa-mi gestionez primul salariu cum am vrut eu.

De la 18 ani m-am angajat colaborator la Nestle pe toata perioada facultatii. Apoi au urmat job urile serioase.

Tot printesa familiei am ramas pana acum dar am avut noroc de parinti care m-au lasat sa ma responsabilizez treptat si sa imi fac un drum al meu.

Avem o noua printesa in familie, e rasfatata cat cuprinde, are aproape 3 ani si deja primeste sarcini si responsabilitati πŸ˜‰ E foarte bucuroasa sa participe si cand vad cu cata seriozitate se implica ma topesc.

La gradinita in Suedia educatorii se implica destul de putin, ii invata sa se imbrace singuri, sa se spele, sa manance cu tacamuri normale si ii incurajeaza sa ia singuri cat mai multe decizii.

Printesa familiei este cu siguranta modelul modern si sper sa reusim sa o educam responsabil ca sa fim siguri ca se va descurca in viata cat mai bine.

Voi le dati copiilor responsabilitati sau nu ii lasati sa faca nimic ?

2C621CE000000578-0-image-m-130_1442416016030

walter-sanders-little-girl-with-a-toy-house-cleaning-kit

Fetita de un an si 11 luni

 

E noapte, ora 21.30, inchid incet usa de la dormitorul mic si in urma mea aud pupaturi in aer πŸ™‚ , zambesc larg si inainte sa sting lumina de pe hol dau cu ochii de ghetele mele si ale sotului aliniate langa o pereche mica de tot de cizme de cauciuc si o pereche de cipici de balerini la fel de mici. Fluturi in stomac ….

Alaltaieri a fost duminica, 26 octombrie, Lara a implinit 1 ani si 11 luni si ne-am decis sa ii schimbam aranjamentul in camera ei de joaca (livingul). Nu mai vrea sa stea si sa se joace in tarc desi e mare si plin de jucarii. Acum alearga non stop si nu are rost sa ii ingradim libertatea in nici un fel. Imbracati, aranjati si parfumati, motivati de soarele de afara si cele 12 grade din termometru am plecat la vanatoare de jucarii noi. Directia Toysrus si IKEA ! Sa isi aleaga piticania ce jucarii vrea πŸ˜€

Ne-am intors cu o bucatarie completa, un cort, o masa cu scaun, un cos plin de legume de plastic si un covoras puzzle cu numere πŸ˜‰ Lara numara pana la 10 in engleza (desenele animate bata-le vina !!!) . Treaba cu bucataria ne-am cam socat avand in vedere ca eu nu prea am avut veleitati de gospodina pana acum vreun an iar sotul gateste doar cafea πŸ˜€ . Inafara de “gatit” e foarte preocupata de animale domestice, vaca si porcul fiind pe primele locuri, la egalitate πŸ˜€
Ma amuzam foarte tare in alta seara cand sotu’ alerga disperat prin toata casa sa le gaseasca pe moo si wee fara de care nu vrea sub nici o forma sa adoarma :)))))))))

De cate ori e soare si frumos mergem in parc sa hranim ratele si la ferma de langa casa sa ne jucam cu niste oi, capre, o vaca, o scroafa cu 11 purcelusi, o gaina, un cocos si niste ponei. πŸ˜€
Sunt foarte tari suedezii astia, au gasit ei un loc, in mijlocul orasului, unde sa cazeze animalutele ca sa vina copiii sa le vada si sa se bucure de ele fara sa faci o intreaga excursie !

Dimineata Lara se trezeste razand si ne striga sa venim sa o luam din patut. De cand o aveam in burta imi doream sa vina vremea sa o aud dimineata cum ma striga cand se trezeste. Daca unul din noi e inca in pat vine si ne pupa ca sa ne trezim
Am lesinat aproape, saptamana trecuta cand eram toti 3 in bucatarie pe jos si numaram castroane si ne-a pus sa ne pupam, de mai multe ori. :)))))) O iubeste si pe Minnie tare de tot si daca nu o vede prin preajma o cauta, saracul caine nu mai are un minut de liniste.

Piticania asta mica danseaza si canta non stop πŸ˜€ Pana si in scaunul de masina !!! Daca vrea sa se faca artista o sa o incurajez din toata inima !

In ianuarie o dam la gradinita, mi se pare o mare drama pentru mine ! Cum sa o las singura acolo ? Zeci de intrebari fara raspuns imi bombardeaza mintea de cate ori ma gandesc. Cand ma apuca nebunia rau de tot ma apuc si mai citesc una alta despre subiect sau vorbesc cu prietenele mele care au copii mai mari si ma incurajeaza. Toata lumea ma asigura ca o sa fie bine pentru ea, ok, dar cu mine cum ramane ?

Ma gandeam ca o sa treaca timpul si o sa atenueze senzatia aia de cordon ombilical care ne infasoara pe amandoua in continuare. Ei bine, nu e prima data in viata cand m-am inselat πŸ˜‰

 

_MG_2062

_MG_2235

 

FullSizeRender

IMG_9705

COLONELUL PAC PAC

In fiecare familie cand apare primul copil totul se schimba, omuletul in miniatura reorganizeaza vietile celor apropiati πŸ™‚

Asa e si la noi.

Avem asa: un General (Sotu’) care e atat de ocupat incat m-a delegat pe mine (Colonelul PAC PAC) sa ma ocup de toata armata, compusa din : o bunica (Locotenent) si doi soldati nazdravani: Lara (fie mea 1 an si 9 luni) si Minnie, catelul din dotare.

Mi se spune Colonelul PacPac pentru ca sunt singura care incerca si mai reuseste din cand in cand sa impuna ceva reguli in casa. De multe ori si domnu’ General asculta “ordinele” mele πŸ™‚ si ma numeste despot pentru ca deh, trebuie sa asculte si el de cineva πŸ˜€

Locotenentul e la noi de vreo 7 luni si se vaita ca nici daca facea razboiul sau se inrola in Legiunea Franceza nu era asa de urgisita ca acum !! Lara si Minnie fac ce le taie capul, adica numai prostii si de ceva vreme le fac si impreuna.

Momentan suntem in perioada 0-2 ani, The Terrible Twos, care sincera sa fiu am senzatia ca va mai dura destul de mult si dupa ce implineste piticania 2 ani.

Lara e haioasa, curioasa, inventiva si face nebunii cat 10 ca ea incat razboiul este de fapt unul de catifea. Cand face cate o prostie, se uita senin la noi, apoi chicoteste sau ne trage cate un zambet larg, cu toata fasolea la vedere, ca sa fie iertata

N-am mai ras si nu m-am mai jucat atat de mult in fiecare zi de cand eram eu insami copil. In curand Locotenentul a zis ca intra in permisie si pleaca acasa, sa mai respire :))) O sa va tinem la curent cu noile incercari.

La voi in casa cine e cu rasfatul si cine e cu regulile ?

 

.Β 2d716fc04becafbd8f89efec0b7acdb9

DEF400MotherDefinitionFunny1

funny-pictures-cat-and-human-arguezoey-jasper-rescue-dog-baby-portraits-grace-chon-1

 

1 an si jumatate

Am luat o pauza de la scris, fara vreun motiv important. Sau poate pentru ca a venit vara in Suedia si stam toata ziua afara si cand se face seara nu mai am putere sa imi adun gandurile si sa le scriu.
E o frumusete aici cand e cald si soare. Blocul in care stam acum e inconjurat de un parc, in care sunt multe locuri de joaca pentru copii si o padure mica. Avem in jur zeci de iepurasi de toate dimensiunile, tot felul de pasari cantatoare si 2 rate, noile prietene ale Larei si principalele tinte pentru Minnie, pinscher-ul razboinic.
Lara a descoperit nisipul, florile, iarba si alearga fara vreo directie precisa cat o tin puterile. Mama, bunica responsabila, incearca sa tina pasul si sa o invete cat mai multe lucruri.
Eu nu sunt tot timpul cu ele, alerg in diverse locuri dar abia astept sa ma joc cu piticania zambareata. Ii place sa rada, e vesela ca mine, cauta orice prilej sa ma provoace sa o gadil, sa o alerg, sa dansam si sa ne hilizim. E indragostita de taica-su, raaaau de tot. Il striga non stop si se arunca la el in brate. Dimineata se duce la el si il cerceteaza sa vada daca a deschis ochii si fuge chiuind de bucurie cand vede ca e treaz. O mangaie pe Minnie mereu si inca se mai cearta pe jucarii si pufuleti iar pinscher-ul inca mai castiga “bataliile” πŸ™‚ Dupa bunica e topita !

Pe 26 mai Lara a implinit un an si jumatate. Am facut fara sa vreau un mic balant si am iesit cu plus. Nu regret nimic din viata mea inainte sa o am pe ea. Nu as vrea sa schimb nimic la ea, e pur si simplu perfecta. E perfecta pentru noi, parintii ei. Cateodata ma uit cum se joaca, cum descopera lumea din jur si nu imi vine sa cred ca e a mea, ca am facut-o eu πŸ™‚
Pana la urma fiecare etapa din viata vine cu surprizele ei. Nu imi imaginam ca fericirea poate sa aiba atatea valente.

La multi ani pui de om scump, sper sa te vad mereu asa de fericita cum esti acum !

 

photo 2

photo 3

IMG_1519

IMG_1634Β IMG_1615Β 

 

 

Copilul cu ochii turcoaz

Stiti ca exista vorba aia romaneasca de duh referitoare la copii ”s-a aruncat in neam” πŸ™‚ !

De cand am aflat ca am ramas insarcinata mi-am dorit sa treaca cele 9 luni mai repede ca sa imi vad copilul. Sa vad ce am fost in stare sa facem sotu’ si cu mine. Pe Lara n-am putut sa mi-o imaginez in nici un fel pana cand am vazut-o pentru prima oara. O singura dorinta am avut, sa semene cu bunica mea la ochi, sa ii aiba albastri πŸ™‚ . Avand in vedere ca eu am ochii caprui iar “colegul meu de camera” ii are verzi spre caprui, sansele ca Lara sa fie un copil cu ochii albastri erau spre zero.

Am nascut un copil lung (54 cm) – pentru cat sunt eu de mica- si durduliu, cu par negru, care semana leit cu taica-su πŸ™‚ . La vreo 2 saptamani am avut confirmarea clara ca are ochii albastri si pe masura ce trecea timpul culoarea Β devenea din ce in ce mai puternica.

Acum fetita noastra are 1 ani si 4 luni, e blonda si are ochii turcoaz ! E tare desteapta si indemanatica. Avem cel mai vesel copil din lume si e zvapaiata ca un baiat Β πŸ™‚ . Mai in gluma, mai in serios ii mai zic GOE πŸ˜€

E tare amuzant sa vezi ce a luat de la fiecare din noi. Nu seamana fizic prea mult cu parintii ei, in schimb semana tare mult cu tatal meu. Face aceleasi fete, zambeste ca el etc. E mancacioasa nevoie mare (ceea ce pt mine e cea mai mare surpriza!!) si nu sta locului o secunda. Rade mucalit ca soacra mea si nu vrea sa doarma. Somnul e un lucru inutil pentru copilul meu. De ce sa doarma cand are atatea de facut ?!? Jucarii, bunica, tata, mama care danseaza si canta si se maimutaresc, catelul Minnie care o secondeaza permanent. Somn ? Nuuuuuuuu… Mai avem de lucrat la treaba asta pentru ca noi doi suntem niste somnorosi Β πŸ˜‰

Pana sa fim parinti nu prea eram innebuniti dupa copiii altora si nici nu intelegeam multe lucruri despre ce inseamna meseria asta de parinte, a naibii de grea dar tot pe atat de frumoasa.

Lara ne uimeste zilnic cu minunile pe care le face si ne face sa o iubim in fiecare secunda tot mai mult. Copilul mic si blond cu ochi turcoaz ne face sa fim cu adevarat fericiti.

Copiii vostri cu cine seamana cel mai mult ?

photo(1)

photo(2)

photo(3)

photo(4)

photo(5)

 

 

 

 

Varsta de aur !

Daca m-ar intreba cineva despre fericire as raspunde ca pentru mine una din perioadele cele mai fericite din viata mea a fost copilaria. M-as intoarce in timp si as vrea sa retraiesc fiecare clipa exact asa cum a fost. Cu ai mei tineri si energici, frumosi, iubitori si foarte exigenti, cu prietenii mei de atunci si jucariile noastre modeste dar infinit pretuite. Cu bunicii !!! Daaaa bunicii mei, cei mai buni de pe planeta.
As vrea sa ma trezesc dimineata si sa simt miros de paine prajita si de ceai de sunatoare cu lamaie, sa ma ia bunica in brate si sa ma duca la baie inca motaind, sa mai simt mirosul de pamant ud si iarba de pe strada mea topaind in drum spre gradinita. As vrea sa ma tina bunicul de mana in timp ce ma dezechlibrez pe patinele cu rotile sau pe cele de gheata, sa stiu ca dupa orice plimbare in parcul IOR ma duce la cofetarie si imi cumpara o prajitura si o limonada si ma urca pe scaunul de metal de pe terasa cofetariei si ma priveste zambind cum ma maimutaresc mai mult decat mananc πŸ™‚
Mi-e atat de dor de bunicii mei incat as vrea sa dau timpul inapoi si sa retraiesc anii aia minunati cand eram alaturi de ei !
As vrea sa pot sa mai alerg cu 100 la ora spre prietenii mei din fata blocului si sa organizam in felul nostru strategia de cocotare in toti cordodusii din jur. As vrea sa ma uit de 10 ori spre geamul de unde ma striga bunica sa vin la masa de pranz la 12.30 fix.Β Da, Β a fost perioada cea mai fericita si fara griji in care toata lumea ma proteja si ma alinta.

Fetita mea are noroc, are inca 3 bunici, care au venit la noi in vizita pe rand si au mare grija de ea. De aproape 3 luni e mama la noi si a intinerit cu 10 ani de cand stau toata ziua amandoua. Se joaca, canta si danseaza amandoua, citesc si comenteaza tot ce gasesc prin carti, se plimba ore intregi pe afara, abia o mai ia de la leagane. O invata bunica toate minunile din lume πŸ™‚ Acum Lara e cel mai rasfatat πŸ™‚ copil iar eu as vrea sa simta tot la fel de puternic fericirea asta de copil iubit si alintat asa cum am trait-o si eu.
Fericirea cea mai mare e copilaria !

Β photo(1)