Ilie Nastase si Politia Romana – lectie de smecherie romaneasca

Intr-o tara in care in fiecare an mor mii de oameni din cauza soferilor bauti la volan “intamplarea” Ilie Nastase pune cireasa pe tort intr-un mod rusinos si oglindeste exact mentalitatea romaneasca cum ca unii sunt mai egali ca altii in fata legii si ca daca esti senator sau ai bani multi esti deasupra ei (a legii) si poti sa faci ce vrei ca deh, e un drept castigat.

Nu l-am simpatizat niciodata pe dl. Nastase. Ii respect performantele sportive si cam atat. Dl. Nastase este un personaj de tabloid, exact ce se consuma zilnic cu nesat la TV dupa stirile de la ora 5. Neveste si amante fara numar, masini de lux, omul se invarte in lumea mondena a Bucurestiului, se bate pe burta cu toti greii din sport, politica si oameni de afaceri. E nelipsit de la petreceri, inaugurari de cluburi si carciumi si e folosit ca brand de tara alturi de Nadia si Hagi.

A candidat fara succes la functia de primar al capitalei si imi aduc aminte de prestatia sa ridicola de la TV din anii aia. Cumva, pana la urma a ajuns senator in legislatura anterioara in Parlamentul Romaniei. Nu s-a remarcat in functia asta in nici un fel in schimb tine prima pagina a ziarelor de scandal cu amantlacuri, batai, injuraturi si alte mizerii. Deci dupa toate standardele actuale omu` e in top, e ce trebuie ca sa zic asa !

Ca oricarui smecher Dlui. Nastase i s-a urcat rau la cap. S-a facut de cacao recent si la Fed Cup unde a injurat ca la usa cortului si a facut remarci rasiste la adresa Serenei Williams care era la momentul incidentului insarcinata. L-au dat aia afara in suturi si i-au interzis intrarea in arena pe tot restul desfasurarii competitiei. Deci mai nou ne reprezinta minunat si in exterior! Parca nu e de ajuns ca suntem vazuti ca cersetorii si hotii Europei …

Acum cateva zile s-a dus la un club, a baut cate ceva si insotit de o incantatoare domnisoara s-a urcat la volan. L-a oprit un echpaj de politie si l-a intrebat de sanatate, da` omu` ca un smecher adevarat i-a lasat pe fraieri cu ochii in soare si a continuat sa conduca. Cred ca s-a enervat ingrozitor cand mai multe masini de politie s-au mobilizat si l-au oprit a doua oara in cateva minute. I-a luat la misto, i-a jignit si-a aratat muschii de fost senator si le-a explicat cum e cu legea si Politia la romani. Si ce sa vezi s-a trezit pe burta pe sosea si cu niste inele dragute la maini.

Eu zic asa, bine i-au facut ! Poate asa se mai transmite printre laturi si mizerii la TV, ca fie si in Romania smecherii nu mai sunt nici ei ce-au fost candva. Ca poate ne-a ajuns sa vedem cum legea e pentru unii muma si altii ciuma. Ca politia ca sa poata aplica legea nu trebuie ridiculizata de nimeni. Poate mesajul ajunge cu pasi de-o schioapa acolo unde trebuie.

Daca tot ne vrem europeni si vrem respect poate e bine sa le mai taiem un pic maioneza astora de se cred motu`de la c…. In toate tarile civilizate legea e pentru toata lumea aceeasi, politia are puterea cuvenita, nu e contestata pentru ca isi face datoria fie ca e vorba de un om oarecare sau un politician sau un fost sportiv de performanta.

Jos palaria pentru echipajele de politie din seara cu pricina pentru curaj, pentru limbaj si pentru ca au aratat ca se poate ! Sper sa nu fie sanctionati ulterior de superiorii lor care se invart in aceleasi cercuri cu stimabilul domn fost senator.

 

Update: Acum 5 ani am plecat sa traiesc in Suedia, e greu printre straini, dar unul din motivele plecarii a fost ca ma saturasem sa nu mai am loc de smecheri in tara mea si am considerat ca fii-mea merita sa traiasca intr-o tara unde desi consumul de alcool e o problema, politia e lasata sa isi faca treaba. Acum vreo cativa ani l-au oprit pe Rege in trafic pentru viteza si i-au luat carnetul. Daca te prind astia baut la volan iti iau carnetul un an si te si costa vreo cateva sute de euro amenda. Deci se poate si la case mai mari.

Bucuresti

M-am nascut in Bucuresti. La fel si parintii si bunicii mei. Adica sunt bucuresteanca si iubesc mult orasul in care m-am nascut.

Cand eram copil imi petreceam verile la bunica materna care locuia langa Parcul IOR. Ii invidiam pe colegii mei care aveau bunici la tara. Eu am crescut pe asfalt si in parc, in IOR. Prin adolescenta mi-am dat seama ca nu-i nici o mare scofala sa nu te duci la tara cat e vara de lunga si sa pierzi tot ce iti ofera o capitala.

 

 

Inainte de 89 Bucurestiul era un altfel de oras, am avut mare noroc sa ma nasc si sa cresc in el. Era curat, cu masini putine, multe parcuri si spatii verzi. Inainte sa il apuce mania pe Ceausescu sa darame tot ce era mai frumos in Bucuresti orasul era cu adevarat european. Vile cochete si curti mari, strazi pietruite si linistite se intindeau prin tot orasul. Bucurestenii au fost mereu oameni care s-au respectat. Se manca la restaurant des, mergeam la teatru si la opera, duminica cand era frumos ne plimbam prin Herastrau, luam pranzul in centru si apoi mancam profiterol la Cofetaria Bucuresti. Femeile din Bucuresti se duceau cel putin o data pe saptamana la coafor, erau foarte cochete si mereu aranjate. Cel mai mare centru universitar era la Bucuresti la fel si cele mai bune biblioteci si muzee.

 

 

 

Faceam multe petreceri in familie si cu prietenii alor mei, se facea trafic de casete video. Nu ne-a lipsit niciodata mancarea buna, n-am vazut in viata mea salam cu soia cum sa vaita atatia.  Bucurestiul avea viata mondena si cluburi de noapte. Existau locuri unde puteai sa faci dansuri si orice sport iti doreai. Mergeam la expozitii de arta si la la tot felul de vernisaje.

Primavara era cel mai frumos in Bucuresti. Pomii infloriti,  aer curat, ma jucam multe ore afara cu prietenii mei si faceam coronite de flori cu ce culegeam din parc.

Cand Ceusescu s-a apucat de daramat si a construit monstruozitatea aia numita acum Palatul Parlamentului si toate blocurile din fata lui a mutilat orasul definitiv. A demolat cele mai frumoase cartiere, zeci de biserici si spitale ca sa faca un oras plin de blocuri in care sa incapa cat mai multi oameni.

Dupa 89 orasul a fost invadat. Inainte de asta nu oricine putea sa se mute la Bucuresti. Au venit si multi oameni ok dar si multi care nu aveau ce cauta. Au sufocat Bucurestiul de gunoaie, de masini, de tarabe au venit plini de tupeu si cu multa nesimtire. Unii mai au si tupeu sa zica ca e un oras oribil, ii invit sa se duca rapid de unde au venit, n-avem nevoie de ei. Nu cred ca o sa mai apuc sa vad orasul meu frumos asa cum a fost candva.

 

 

Macar mi-au ramas amintirile si mai sunt cateva cartiere care au reusit sa pastreze parfumul de alta data. Cand vin acasa ma plimb pe acolo. Nu ratez nici parcul copilariei mele, acum e total diferit dar daca inchid ochii imi aduc aminte fiecare alee, fiecare loc de joaca, fiecare leagan si tobogan, ascunzatorile, locurile pentru derdelus, sutele de corcoduse si caise verzi pe care le am mancat direct din pom, iernile in care lacul era inghetat bocna si patinam toata ziua pe el fara sa simtim frigul.

Iubesc in continuare Bucurestiul, e orasul meu, eu inca mai reusesc sa ii vad partile frumoase si sa ma mandresc ca acolo m-am nascut. LOVE BUCHAREST, FOREVER ! Bucurestenii stiu de ce !

 

 

The Boss

Nu, nu mi-am dorit niciodata sa fiu Sef. Functia de conducere in sine n-a reprezentat un vis pentru mine. Cred ca pentru multi pare ciudat. Am incercat sa imi fac mereu jobul bine chiar daca de multe ori s-a intamplat sa nu imi placa prea tare. Am avut si momente in cariera mea in care chiar am simtit ca sunt omul potrivit la locul potrivit, m-am simtit utila, am ajutat mult si fara sa fac din asta o moneda de schimb, daca as fi gandit asa probabil ca stricam tot, pentru mine mai ales. Nu sunt workaholica, daca as putea as vrea sa muncesc 20 de ore pe saptamana maxim, momentan nu imi permit.

In 18 ani de cand muncesc am avut parte de tot soiul de sefi. Despre ei vreau sa scriu acum. Mi-am facut recent un bilant in minte si m-am gandit implicit si la ce te face productiv, la ce te face sa nu te duci in scarba la serviciu si printre toti factorii am realizat cat de importanti au fost sefii mei.

Sefii pot sa fie de 2 categorii principale femei sau barbati. Apoi sunt aia buni si aia rai.
Cand ma refer la sefu’bun nu ma refer doar la atitudinea lui fata de angajati ci si la etica profesionala, nivelul de inteligenta si de educatie, la bunul simt, felul in care te poate motiva chiar prin felul in care lucreaza el insusi si felul in care interactioneaza la randul lui cu sefii lui. Un sef bun e inovativ, deschis, are umor si e de multe ori dur. Duritatea asta so called tough love si e buna si ea la ceva, credeti-ma pe cuvant.

Acum desi o sa-mi sara feministele in cap si mai ales alea de sunt sefe trebuie sa va spun ca in statistica mea au iesit castigatori detasat sefii barbati. Am avut mai multi sefi buni barbati decat femei. Nu dati cu oua doamnelor, asta e adevarul si credeti-ma mi-ar fi placut sa fie invers, (am incercat sa aflu de ce dar e prea lunga teoria si nu asta vreau sa spun acum).
De fapt am avut doar o sefa cu adevarat buna din toate punctele de vedere, intamplator si prima. Cu restul am avut de furca si dupa cum ma stiu multi, am luptat cu indarjire.

Prima mea sefa avea multa experienta, muncea pe rupte, venea prima si pleca ultima si m-a invatat intr-un an jumatate cat am lucrat impreuna cat in 10. Era primul meu job cu carte de munca, munceam intr-o banca si aveam termene limita si responsabilitati mult peste ce eram eu pregatita abia iesita din facultate si dupa o viata comoda, mondena deseori sclipitoare. Ma buseste rasul cand imi aduc aminte cate tampenii am facut in primele luni si de fiecare data venea razand la mine si ma dojenea apoi ma lua la ea in birou si ma invata. Stia exact ca eram avida sa invat dar si repezita si distrata ca orice femeie de 22 de ani. Nu mi-a fost frica niciodata de ea, insa o respectam enorm mi-era groaza sa o dezamagesc si inca de atunci mi-am dat seama ce noroc am avut sa intalnesc asa un om, la primul meu loc de munca. Si acum tin legatura cu ea, e minunata.

Tot in acelasi loc mai aveam un sef, care era sefu’ al mare, un barbat, foarte experimentat si el. Cand l-am cunoscut la interviu parea un DOMN. De la el n-am invatat nimic, nimic bun. Am invatat insa ca o pustioaica de 22 de ani e tinta perfecta pentru un sef sarit bine de 50 de ani care are chef de prospaturi. Da, ME TOO ! Cu toate presiunile n-am cedat, sincer am fost educata in asa fel incat sa nu consider ca vreun loc de munca pe lumea asta merita sa cedezi, insa a fost o experienta ingrozitoare. Nu vreau sa dezvolt mai mult prin ce stari am trecut si cat m-a afectat emotional. Da, un sef d’asta de scarbeste infinit, PUNCT.
Cu multa diplomatie l-am evitat, l-am refuzat si ca prin minune s-a potolit cand a aflat ca incepusem sa ma intalnesc cu un coleg, baiat de varsta mea, absolut intamplator fiul unui om puternic in bransa in care lucram. Da, multi barbati sunt porci, multi sunt libidinosi si din pacate aproape oricare femeie ii poate intalni in viata.

Urmatorul sef a venit cu schimbarea serviciului. Tot un barbat sarit de 50 de ani, care angajase zeci de tineri printre care si eu si ne-a crescut. Ne-a muncit pe branci dar o faceam cu drag. Stateam seara la el in birou cativa dintre noi dupa cate zece ore de munca si ii ascultam povestile, ne fascina si invatam despre viata in ficare zi. Cand greseam ne facea cu ou si cu otet dar ne si apara, lua totul asupra lui si se lupta pentru noi.

Tot in perioada asta am avut si sefe femei, ce dezamagiri ! Sa va spun pe scurt ce “modele” erau: pai am avut parte de fata batrana, care se chinuia sa tina cu dintii de functie inainte sa iasa la pensie, complet frustrata, se zbatea sa tina pasul cu tehnologia si facea crize de plans cand angajatii tineri din subordinea ei faceau treaba buna si uneori mai erau si laudati. Apoi am avut sefa de tip Bimbo expirata. Femeie de muult trecuta de prima tinerete, amanta unui nene influent de 70 de ani. Proasta de bubuia dar smechera, avea scoala vietii, zgomotoasa, decoltata pana la genunchi, parfumata de ne cadea ficatul pe jos zi de zi, incompetenta crasa.

Dupa ce am scapat de astea doua am dat de cea mai mare calamitate. Tot femeie, foarte tanara, initial parea inteligenta, se credea buricul pamantului, the absolut BITCH, aia careia ii place sa fie linsa la cur de sclavi obedienti si ii calca in picioare si pe sclavi si pe aia care au tupeu sa nu fie de acord cu ea sau pur si simplu nu ii plac ei din diverse motive. Mie mi-a spus intr-un moment de sinceritate ca nu ma place pentru ca sunt prietena cu o alta colega cu care era ea la cutite. Nu o interesau prea mult rezultatele ci doar imaginea ei, scaunul pe care statea fara sa il merite, isi baga angajatii la inaintare fara nici o ezitare. It’s the bullying kind of woman, the worse kind of boss. Cea mai mare placere a ei e sa hartuiasca, sa calce in picioare, intr-un final cred ca e singura senzatie care o misca in vreun fel, singura ei placere. A fost sefa mea 3 ani, m-a facut sa urasc ceea ce faceam desi era un domeniu excelent, m-a amenintat de nenumarate ori, mi-a dat evaluari proaste, nu sunt genul de victima dar m-a ingenunchiat complet. Am facut depresie si intr-un final am plecat, am renuntat de scarba.

Ultimii 3 sefi au fost barbati. Straini, aici un Suedia. Un neamt, un filipinez si un suedez. Sefi buni, competenti, toti au cariere impresionante, recunoscuti in toata lumea. Caractere diferite, fiecare in parte, profesionisti desavarsiti, oameni siguri pe ei si relaxati, foarte corecti. Nu te discrimineaza in nici un fel. Iti apreciaza efortul si nu iau nimic for granted. Nici unul dintre ei nu concepe sa isi streseze angajatii. Vor rezultate si te sprijina sa le produci. Nu e totul numai lapte si miere nici in Suedia dar diferentele sunt imense. Se rade mult, se iese la after work si ne ducem cu placere la birou.

Nu vreau sa fiu sefa nici acum, in mod sigur n-am sa vreau vreodata, nu vreau prea multa bataie de cap. Daca lucrez intr-un mediu bun muncesc excelent. Imi place sa plec la program, sa inchid usa biroului si sa imi traiesc viata. Sunt atatea de facut si atat de putin timp.

Sunt curioasa cum va vedeti voi sefii ? Cum iesiti din situatiile tampite de la birou ?

 

40

Tocmai am implinit 40 de ani. I hate this!

Asta cu varsta e doar un numar e bullshit ! E ceva in care pare ca reusesc sa creada cei care isi fura caciula singuri.

Desigur varsta vine si cu ceva avantaje. Experienta, siguranta de sine, d’astea.

Dimineata vorbeam cu prietena mea Oana care imi spunea ca stiintific e demonstrat ca devenim mai fericiti pe masura ce inaintam in varsta. Nu prea ne mai pasa de partea negativa din viata atat de mult. Asa e, am constatat ca nu prea ma mai sinchisesc de toate rahaturile care altadata imi dadeau batai de cap.

Oricum o dai insa, la 40 nu te mai simti nici ca la 35 macar. Eu am incetinit ritmul mult de tot. Cine ma cunoaste de mult stie ca eram ca o sageata. Nu mai sunt. Ard si acum, dar la foc mocnit.

La 20 sau 30 nici nu aveam atatea in carca iar toti cei dragi mie erau in viata si asta conta enorm. Poate pentru altii e diferit, daca da, Bravo lor!

Lara la cei 3 ani si 11 luni ai ei a scris ieri prima data MAMA pe o foaie pe care mi-a facut-o cadou de ziua mea, sotu’ mama si prietenii mei atat de dragi m-au coplesit cu iubirea lor.

Tot ieri, pe seara, am avut o surpriza extraordinara. Am vorbit cu o prietena veche, ne stim de cand aveam 4 ani. In timp ce depanam amintiri am simtit cum un curent puternic m-a scuturat ! I-am spus si ei, sa se bucure: dupa 36 de ani de prietenie din care vreo 20 la distanta mi-a tresaltat sufletul de fericire cand i-am auzit VOCEA. VOCEA  a ramas aceeasi. Poate ne schimbam, trecem prin drame, facem riduri, incepem sa avem par alb etc., dar ne bucuram unii de atii tot ca niste copii. Asta e fericire in stare pura, indiferent cati ani implinesti!

Deci, FUCK YOU 40’s. Am sa alerg in continuare dupa soare!

 

8

Tata

Ochi caprui, brunet, cu ochelari si un inceput de chelie, 1,65 m si plinut.
Intelectual rafinat, vorbitor a 8 limbi straine, pasionat de istorie si politica, colectionar de carti si timbre.
Mester al ironiei fine insa incapabil sa jigneasca vreodata pe cineva.

Ii placeau femeile frumoase si era un adevarat gentleman. Iubea muzica si animalele.

O voce grava dar in acelasi timp blanda.
Sclipiri de geniu.
Un familist convins, cel mai intelept si intelegator tata.
Conversatii spumoase, glume bune, un instinct de invidiat. Citea oamenii ca nimeni altul.
A trait frumos, prea cinstit pentru ca nu stia altfel.

Nici o fiica nu si-ar putea dori ceva mai mult de la tatal ei. Mandria de a te avea imi umple inima de cate ori ma gadesc la tine.

Mi-e dor de tine si iti multumesc pentru ca ai fost tatal meu.
Te pretuiesc nespus Tata, pentru tot esti pentru mine !

cu-tata

 

 

 

I’m a Beliver

Cred ca intalnirile cu oamenii importanti din viata noastra nu sunt deloc intamplatoare. Si pe cei buni dar mai ales pe cei rai ii primim ca pe niste lectii de viata fara de care n-am progresa in nici un fel.
Cred ca tot ce ni se intampla rau in viata ne face mai apoi sa apreciem ce avem bun.

Cred ca putem sa iubim o secunda, o luna sau o viata pe cineva.
Cred ca viata e prea scurta ca sa o traim plictisitor.

Cred ca oamenii vanitosi, autosuficienti si snobi sunt de fapt oameni foarte nefericiti.
Cred ca fericirea vine din lucruri marunte nu din numarul de zerouri pe care le avem in cont. Fericirea poate sa fie o seara linistita, o baie in mare, o carte buna, un weekend in familie, o sarutare, o amintire frumoasa care iti incalzeste sufletul si dupa 20 de ani.
Cred ca daca nu iti doresti lucruri imposibile in viata reusesti sa traiesti frumos.
Cred ca fiecare varsta aduce cate o revelatie sau cate o mica minune in viata noastra.

Cred ca fiecare are dreptul sa traiasca asa cum isi doreste daca asta nu ii raneste pe altii.
Cred ca invatam pana in ziua in care murim si cea mai frumoasa lectie de viata ne-o dau copiii nostri.

Cred ca cei mai oribili oameni sunt cei prefacuti.
Cred ca instinctul e cel mai bun aliat pe care il ai toata viata.
Cred in a doua sansa. Niciodata in a 3 a.
Cred in liberul arbitru in viata.
Cred ca razbunarile sunt armele oamenilor prosti.

Nu cred ca dupa ce iti iei “o palma” nu trebuie sa intorci si celalat obraz. Mai bine intorci spatele si pleci. Definitiv !

Nu cred intr-o societate in care toata lumea trebuie sa fie egala. Suntem unici si fiecare isi joaca sansa cum poate mai bine. Nu cred ca femeile au nevoie sa fie egale cu barbatii. Si feminismul vine tot dintr-o frustrare (sau mai multe).
Cred ca nu avem dreptul sa ii judecam pe altii desi toti facem asta mult prea des.
Cred ca nu trebuie sa ne pese de gura lumii.

Cred ca daca macar o data in viata ai fi vrut sa opresti timpul in loc inseamna ca ai gustat fericirea pura.
Cred ca in viata iubirile neconditionate sunt cele mai rare si mai pretioase.
Cred ca e bine sa ierti dar e si mai bine sa nu uiti.

Cred ca sinceritatea e un act de curaj de foarte multe ori.
Oamenii lasi vin pe locul 2 dupa cei falsi in clasamentul meu negativ.

Mai cred multe dar nu vreau sa le impartasesc cu nimeni.

Randurile de mai sus nu sunt pilde si nu se cer a fi exemplu de viata pentru nimeni.
Pana la momentul prezent asta m-a invatat viata si cu nerabdare astept toate provocarile ei 😉

IMG_1235

 

6976611-beach-sunset-girl-silhouette

Cafea, muzica si ceva alcool

E foarte interesant sa te stabilesti intr-o tara straina. Suedia, tara nordica e cu mult diferita de Romania, evident.
De doi ani si jumatate de cand am ajuns aici tot aflu lucruri despre ei.
Suedezii sunt printre primii in lume la consumul de cafea si inghetata. Treaba cu cafeaua pot sa o inteleg, mai ales iarna cand e foarte intuneric. Cu inghetata insa sunt maniaci, se cumpara in cantitati industriale indiferent de anotimp. Oricum suedezii nu au treaba prea mare cu frigul, e ceva normal.
Aici la Malmö, in sud, nu e foarte frig insa bate vantul non stop si ploua foarte mult. Cum iese soarele si sunt 15 grade C ii vezi cum se imbraca in haine de vara iar in pauza de pranz isi iau masa pe iarba si fac un pic de plaja pe unde apuca prin oras.

Dupa USA si UK, Suedia este a 3 a tara producatoare de muzica din lume. Sunt super talentati si de aici din tara lor produc si vand muzica buna in toata lumea.

Dupa cafea, inghetata si muzica se mai ocupa si cu “treburi serioase”, beau de sting ! 😀
Si ei si ele, mai ales in weekend-uri se pun in cap !!! Alcoolul in Suedia este monopol de stat si se vinde numai intr-un singur magazin care arata asa cum erau alimentarile la noi pe vremea comunistilor. Bautura cu mai mult de 3 grade e foarte scumpa si ca orice lucru oarecum prohibit este foarte cautat si dorit.
Pentru ca e nebunia asta cu bautura politia vaneaza in draci soferii bauti. Daca te gasesc beat la volan iti pierzi carnetul 1 an si iei si o amenda de te doare ficatul !

Suedezii sunt oameni foarte relaxati, nu ii preocupa masinile scumpe, hainele de firma si nu isi doresc sa impresioneze pe nimeni.
Sunt foarte nationalisti, ce e suedez E CEL MAI BUN !!! Prefera sa dea sute de euro pe haine no name suedeze, facute insa din nush ce materiale ecologice care sunt in general foarte simple si comode. Isi cumpara cate o masina absolut banala si principalele lor preocupari sunt: sa faca sport, sa se relaxeze cat mai mult si sa plece in vacante exotice, undeva la soare, de cateva ori pe an.

“Nepasarea” asta a lor le aduce mult confort psihic si le confera un sentiment de libertate extraordinar la care alte nationalitati nici nu viseaza 😉

2 B continued ….

 

People+8[1]

Primavara mea

 

Primavara si cu mine avem o relatie foarte speciala. E o dragoste cu nabadai. Eu tanjesc dupa ea toata iarna si ea vine cand vrea, uneori cand trebuie, alte ori ma tachineaza si intarzie.
Prima data cand mi-am dat seama cat de mult o iubesc a fost prin liceu. Imi aduc aminte ca era un adevarat ritual, aruncam cu mult dispret hainele groase in cel mai ascuns dulap din casa si imi construiam in fiecare zi tinute de primavara de parca era non stop sarbatoare. Parul aranjat in fiecare zi, machiaj nou, intelegeti treaba ! 😀
Primavara ma face sa stralucesc. Aerul e incredibil, curat, diafan, soarele te alinta, pomii sunt plini de muguri si de flori, pasarile canta de bucurie si ele.
De cele mai multe ori m-am indragostit primavara si cumva au fost si cele mai intense povesti de dragoste (si de sotu’ tot primavara m-am lipit ca marca de scrisoare).

Si acum ma pregatesc la fel cand vine. Merita din plin sa ma gaseasca eleganta !
Aici in Suedia astia rastoarna orasul primavara, planteaza flori, tund copacii de uscaturi, vopsesc ce s-a deteriorat iarna, toata lumea se pregateste. In tara asta am nimerit bine !
Imi place anotimpul asta atat de mult pentru ca totul revine la viata. Eu iarna hibernez, nu imi place frigul deloc (da, stiu care e replica: “te-ai mutat in Suedia” 🙂 🙂 !!!) si cand vine primavara scot nasul afara si reincep sa exist.

Oricum se vede la tot pasul ca lumea e bucuroasa, toti ne bucuram de venirea ei si cred ca de aia e asa de frumoasa si increzuta !

Bine ai venit draga mea, long time no see !

P.S. Track-ul de mai jos nu are legatura cu subiectul insa e pe repeat de cateva zile 😉

 

Free-Spring-Wallpaper[1]

primavara[1]

Regrets… I have a few!

De cand cu Edith Piaf si “Je ne regrette rien” e la moda sa te bati cu pumnul in piept sa zici ca n-ai regrete.
Eu sincer cred ca nici un om intreg la cap nu poate sa spuna ca nu regreta cate ceva in viata. Depinde probabil foarte mult de cat de autosuficient esti ca persoana.

Eu am ceva regrete, nu sunt nici multe si nici putine dar sunt asumate si zilele astea ma gandeam ca unele se pot repara, altele nu.
N-am sa pot sa dau timpul inapoi sa pot sa ii tin in brate mai mult pe cei pe care i-am pierdut si sa le spun fara incetare cat de mult ii iubesc. Nu pot sa calatoresc in timp si sa procedez diferit in cateva situatii care m-au marcat si unde am stiut din secunda doi ca puteam sa “performez” mai bine.
Nu pot sa mai repar inimi frante sau dezamagiri pe care l-am provocat altora. Nici cicatricile din inima mea nu vor disparea probabil dar am invatat sa traiesc cu ele.

Ce pot sa fac ?
Sa le spun mereu si sa le arat celor dragi pe care ii am cat de mult inseamna pentru mine. Prea multa iubire nu cred ca strica nimanui.
Sa incerc sa fiu copil din cand in cand.
Sa ma apuc sa dansez profi iar, chiar daca stiu clar ca nu o sa mai ajung vreodata pe vreo mare scena.
Sa imi las sufletul liber sa viseze.
Sa cant cand vreau sa cant. (tare de tot!!) 🙂
Sa am curaj mai mult, mai ales sa spun NU cand ceva nu e ok.
Sa nu renunt fara lupta, pana la ultima suflare, cand e cazul.
Sa nu ma mai doara asa de tare cand vad cat rau e in jurul meu.
Sa stau cat mai mult la soare fara sa imi fie frica ca o sa fac cancer de piele, murim toti de ceva la un moment dat.
Sa incep sa scriu romanul ala la care ma tot gandesc de ceva vreme.

Mai sunt cateva “chestii” dar sunt doar ale mele si nu o sa le spun nimanui vreodata 😉

Voi ce regrete aveti ? Ca daca sunteti d’aia fara, sigur nu o sa va placa sa ma mai cititi 😀

 

Craciunul alb

Se spune ca de Craciun te simti bine cu cei dragi si daca esti acasa. Noi deja facem al treilea Craciun in Suedia, (care pentru noi e deja acasa) impreuna toti 3 + o bunica si catelul din dotare.

Lara are acum 3 ani si intelege mult mai bine ce inseamna brad, sarbatori, globuri beculete, cadouri si zapada.
Fata de anii trecuti, cand ne-am agitat numai noi, acum chiar am simtit ca facem o sarbatoare frumoasa pentru un pitic curios si vesel care se minuneaza de tot ce e nou in jur. Am montat bradul, cand era la gradinita, am decorat geamurile cu beculete, stelute si lampi de Craciun. Am pregatit terenul si cu povesti despre Mos Craciun, cu ceva timp inainte, ca sa inteleaga copilul ce se intampla si sa il astepte cu nerabdare. In plus am cantat colinde de sezon pana cand am ajuns sa le visam si noaptea 😀

Cat am fost copil mi-a placut si mie mult zapada mai ales ca inainte de ’89 erau si in Bucuresti ierni adevarate, cu munti de zapada si ger. Apoi incepand din adolescenta cand frigul si umezeala imi stricau socotelile (frezele elaborate si machiaje pretentioase) am dezvoltat un fel de antipatie pentru sezonul rece. Sentimentul s-a agravat cand am devenit adult din cauza celor cateva zapezi care veneau iarna in Bucuresti si blocau total orasul luat pe nepregatite !

Incalzirea globala face ca anul asta pana si in Suedia sa fie 10 grade celsius ziua si in loc sa ninga, ploua ! Ehhh, fix acum cand imi doream zapada (om sucit ce sunt), pentru Lara in mod special, ca sa simta si ea Craciunul, afara e ca primavara !!! Cum nu avem ce face si trebuie sa lucram cu “materialul clientului” o sa compensam cumva. O sa desfacem oricum cadourile langa brad in dimineata Craciunului, o sa dansam in pijamale ca sa ne facem pofta de mancare, apoi masa de sarbatoare o sa fie decorata si bogata. Seara o sa ne imbracam frumos si parfumati o sa plecam in vizita, cu colindul 🙂

Craciunul e cea mai frumoasa sarbatoare, cu veselie, cadouri, miros de brad si cine stie, poate si cu vreo minune, putina zapada !

La multi ani tuturor ! CRACIUN FERICIT !

 

10-funny-xmas-apps