Ziua in care m-am nascut a doua oara

Acum exact 3 ani, pe la ora 9.50 o nasteam pe Lara intr-un spital din Bucuresti.
Toti am asteptat momentul asta cu sufletul la gura. Am pregatit tot, hainute, camera ei, am citit tot ce am gasit despre ce te asteapta in primele zile de viata ale bebelusului. Am crezut ca sunt foarte pregatita pentru tot.
Nimic mai gresit. Nu am fost deloc pregatita pentru schimbarea prin care urma sa trec eu. Nimic din ceea ce fusesem inainte nu a mai fost la fel. Initial nici nu am realizat. M-a lovit un baby blues puternic din care am reusit sa ies cu greu.
Din primele ore am simtit o responsabilitate enorma, am intrat in panica. Oare o sa reusesc sa o cresc ? Ce ma fac ? Pot sa ii ofer ce e mai bun ? Daca nu ma descurc…

Fetita mea mica si rozalie cu par negru ciufulit a intrat in viata full speed. Vioaie, cu o foame de lup si un plans atat de puternic incat se zguduiau ferestrele rezervei unde ne-au cazat.
Nimeni nu este in stare sa te pregateasca pentru meseria de mama. Nimeni nu stie ce schimbari se petrec in mintea si sufletul unei femei care naste un copil.
E greu si frumos din prima clipa. Pe masura ce trec zilele e si mai greu dar si mai frumos. Se demonstreaza, daca mai era nevoie, ca nimic bun si pretios nu se contriueste usor.
Incepand cu 26 noiembrie 2012 eu m-am nascut din nou. De atunci sunt cu totul alta persoana. Transformarea s-a facut treptat, zi dupa zi si abia intr-un tarziu am realizat schimbarile.
Cea mai importanta lectie din viata mi-a dat-o puiul meu de om. Griji si fericire, lacrimi si rasete in hohote, primul zambet, primele sunete articulate, primii pasi. Am reusit prin ea sa descopar o lume cu totul diferita, colorata si sincera, fara pata, cu mult curaj si inocenta.
Acum 3 ani a inceput restul vietii mele care desi poate pare banala e cu adevarat spectaculoasa.
Iti multumesc puiul meu de om ca m-ai ales pe mine sa fiu mama ta. Te iubesc mai mult de cuvinte si iti promit ca am sa fac tot posibilul sa nu te dezamagesc !

La multi ani !

Mama si Tata <3

photo18

Fetita de un an si 11 luni

 

E noapte, ora 21.30, inchid incet usa de la dormitorul mic si in urma mea aud pupaturi in aer 🙂 , zambesc larg si inainte sa sting lumina de pe hol dau cu ochii de ghetele mele si ale sotului aliniate langa o pereche mica de tot de cizme de cauciuc si o pereche de cipici de balerini la fel de mici. Fluturi in stomac ….

Alaltaieri a fost duminica, 26 octombrie, Lara a implinit 1 ani si 11 luni si ne-am decis sa ii schimbam aranjamentul in camera ei de joaca (livingul). Nu mai vrea sa stea si sa se joace in tarc desi e mare si plin de jucarii. Acum alearga non stop si nu are rost sa ii ingradim libertatea in nici un fel. Imbracati, aranjati si parfumati, motivati de soarele de afara si cele 12 grade din termometru am plecat la vanatoare de jucarii noi. Directia Toysrus si IKEA ! Sa isi aleaga piticania ce jucarii vrea 😀

Ne-am intors cu o bucatarie completa, un cort, o masa cu scaun, un cos plin de legume de plastic si un covoras puzzle cu numere 😉 Lara numara pana la 10 in engleza (desenele animate bata-le vina !!!) . Treaba cu bucataria ne-am cam socat avand in vedere ca eu nu prea am avut veleitati de gospodina pana acum vreun an iar sotul gateste doar cafea 😀 . Inafara de “gatit” e foarte preocupata de animale domestice, vaca si porcul fiind pe primele locuri, la egalitate 😀
Ma amuzam foarte tare in alta seara cand sotu’ alerga disperat prin toata casa sa le gaseasca pe moo si wee fara de care nu vrea sub nici o forma sa adoarma :)))))))))

De cate ori e soare si frumos mergem in parc sa hranim ratele si la ferma de langa casa sa ne jucam cu niste oi, capre, o vaca, o scroafa cu 11 purcelusi, o gaina, un cocos si niste ponei. 😀
Sunt foarte tari suedezii astia, au gasit ei un loc, in mijlocul orasului, unde sa cazeze animalutele ca sa vina copiii sa le vada si sa se bucure de ele fara sa faci o intreaga excursie !

Dimineata Lara se trezeste razand si ne striga sa venim sa o luam din patut. De cand o aveam in burta imi doream sa vina vremea sa o aud dimineata cum ma striga cand se trezeste. Daca unul din noi e inca in pat vine si ne pupa ca sa ne trezim
Am lesinat aproape, saptamana trecuta cand eram toti 3 in bucatarie pe jos si numaram castroane si ne-a pus sa ne pupam, de mai multe ori. :)))))) O iubeste si pe Minnie tare de tot si daca nu o vede prin preajma o cauta, saracul caine nu mai are un minut de liniste.

Piticania asta mica danseaza si canta non stop 😀 Pana si in scaunul de masina !!! Daca vrea sa se faca artista o sa o incurajez din toata inima !

In ianuarie o dam la gradinita, mi se pare o mare drama pentru mine ! Cum sa o las singura acolo ? Zeci de intrebari fara raspuns imi bombardeaza mintea de cate ori ma gandesc. Cand ma apuca nebunia rau de tot ma apuc si mai citesc una alta despre subiect sau vorbesc cu prietenele mele care au copii mai mari si ma incurajeaza. Toata lumea ma asigura ca o sa fie bine pentru ea, ok, dar cu mine cum ramane ?

Ma gandeam ca o sa treaca timpul si o sa atenueze senzatia aia de cordon ombilical care ne infasoara pe amandoua in continuare. Ei bine, nu e prima data in viata cand m-am inselat 😉

 

_MG_2062

_MG_2235

 

FullSizeRender

IMG_9705