The hungry heart

Posted on by

Daca m-ar pune cineva sa ma descriu rapid as putea spune ca sunt un om care cauta iubire. Nu pot sa traiesc fara. De cand pot sa imi aduc aminte am iubit. Nu fac prea multe lucruri fara pasiune sau cu jumatati de masura. Sunt atat de incapatanata incat daca nu imi place ceva, cu orice risc, nu pot sa merg mai departe.
Cu toate greutatile si esecurile prin care am trecut, n-am renuntat, cum sa existi fara iubire ? De cate feluri e iubirea ? N-am gasit inca un raspuns, mereu gasesc alte valente, parcurg etape noi. Cu cat trec anii cu atat e mai mare foamea asta in inima mea.

Niciodata nu mi-a fost frica sa arat ca iubesc. Nu pot sa traiesc pe principiul ala stupid ca daca imi arat sentimentele am sa pierd sau nu voi putea sa primesc inapoi aceleasi sentimente.
Dragostea nu se supune legilor sau conventiilor sociale. Cateodata doare si de multe ori te face sa plutesti.
Conditionarile omoara sentimentele si respingerea la fel.

Poti sa iubesti o secunda, o zi sau o viata. Persoane, senzatii, gesturi, soarele, muzica, intamplari banale, etc. toate participa la minunea asta.
Cu cat trece timpul si acumulezi amintiri cu atat te bucuri mai mult de iubirea din fiinta ta.
Cand eram mai tanara devoram iubirile fara pic de rabdare, intre timp am devenit mai cumpatata si mai constienta, savurez orice clipa.

Am sa incerc sa o fac sa inteleaga si pe Lara cat e de importanta iubirea, sa o cultive si sa o pretuiasca. Daca va putea o sa fie fericita.
Primeste multa iubire de la noi si deja stie sa dea inapoi. E uimitor cum un copil atat de mic isi manifesta sentimentele cu atata intensitate. E amuzat sa vezi cat de diferit ne arata dragostea, de la caz la caz. Pe sotu’ il iubeste cumva, pe mine altfel iar bunica-sa e situata in centrul existentei ei. Nu mai zic de iubirea dintre ea si Minnie, blanoasa familiei.

Inceputul e bun, iubirea e aici si creste zi de zi intre noi toti 🙂

 

https://www.youtube.com/watch?v=l1RaRi9TIPs

Primavara mea

Posted on by

 

Primavara si cu mine avem o relatie foarte speciala. E o dragoste cu nabadai. Eu tanjesc dupa ea toata iarna si ea vine cand vrea, uneori cand trebuie, alte ori ma tachineaza si intarzie.
Prima data cand mi-am dat seama cat de mult o iubesc a fost prin liceu. Imi aduc aminte ca era un adevarat ritual, aruncam cu mult dispret hainele groase in cel mai ascuns dulap din casa si imi construiam in fiecare zi tinute de primavara de parca era non stop sarbatoare. Parul aranjat in fiecare zi, machiaj nou, intelegeti treaba ! 😀
Primavara ma face sa stralucesc. Aerul e incredibil, curat, diafan, soarele te alinta, pomii sunt plini de muguri si de flori, pasarile canta de bucurie si ele.
De cele mai multe ori m-am indragostit primavara si cumva au fost si cele mai intense povesti de dragoste (si de sotu’ tot primavara m-am lipit ca marca de scrisoare).

Si acum ma pregatesc la fel cand vine. Merita din plin sa ma gaseasca eleganta !
Aici in Suedia astia rastoarna orasul primavara, planteaza flori, tund copacii de uscaturi, vopsesc ce s-a deteriorat iarna, toata lumea se pregateste. In tara asta am nimerit bine !
Imi place anotimpul asta atat de mult pentru ca totul revine la viata. Eu iarna hibernez, nu imi place frigul deloc (da, stiu care e replica: “te-ai mutat in Suedia” 🙂 🙂 !!!) si cand vine primavara scot nasul afara si reincep sa exist.

Oricum se vede la tot pasul ca lumea e bucuroasa, toti ne bucuram de venirea ei si cred ca de aia e asa de frumoasa si increzuta !

Bine ai venit draga mea, long time no see !

P.S. Track-ul de mai jos nu are legatura cu subiectul insa e pe repeat de cateva zile 😉

 

Free-Spring-Wallpaper[1]

primavara[1]

La doctor in Suedia

Posted on by

Acum doi ani si jumatate cand am ajuns in Suedia totul parea ireal de bine organizat.
De fapt cam asa e, mai toate merg ca unse. Totul se poate face pe internet, plati, programari, anunturi, reclamatii, impozite, you name it ! Au totul organizat ca sa iti faca viata usoara, sa fie totul scris, in regula, la zi.

Asta pana cand te imbolnavesti. La doctor in Suedia e o catastrofa !

Pentru orice boala sau simtom ingrijorator, dai un telefon la policlinica sau faci o programare online si te programeaza cand au timp, peste o saptamana, 2, 3 ….in general te vede o asistenta prima data. Daca nu te tavalesti de durere te cam trimite acasa cu indicatia sa bei apa, sa dormi bine sau sa iei un paracetamol !
Daca exagerezi bine de tot, ori cheama un doctor (pe care il astepti cel putin o ora) ori te programeaza in alta zi cand e vreunul disponibil !! In orice caz, doctorul iti recomanda sa bei apa, sa dormi, etc.
In cazul copiilor parca sunt un pic mai atenti, dar nu exagereaza prea tare! Faci programare si te vad in ziua respectiva si te primesc in ziua respectiva sau maxim a doua zi. In general te trimit acasa cu el si iti recomanda sa il hidratezi bine, sa doarma etc. Abia dupa vreo 5-6 zile de febra si chin catadicsesc sa ii faca analize si sa vada daca are nevioe de alt tratament (analizele ies pe loc, macar atat !)

Daca te apuca dracii si te gandesti sa te duci la urgenta e o miscare pe care o vei regreta. Timpul de asteptare variaza intre 4 si 8 ore. Esti vazut in general de o asistenta care iti spune ca de fapt esti ok si te trimite acasa sau daca vrei sa te vada un doctor mai ai de asteptat, nu se stie cat. Cred ca la urgenta la astia esti primit repede doar daca ajungi injunghiat, impuscat sau in vreo supradoza.
Dupa multa ore de asteptre si multi nervi acumulati am avut ocazia sa cunosc si cativa medici din sistemul suedez ai am realizat ce prost sunt pregatiti. Doctorul suedez cauta pe google informatii, ca deh, nu prea le stie, se scarpina in cap, ezita, te mai intreaba, iar cauta info si te trimite acasa sa bei apa si sa te odihnesti. 🙁

In concluzie, in Suedia, sa te fereasca sfintii sa te imbolnavesti. In rest toate merg bine 🙁

Sa nu va spun ce nervi ma apuca cand aud comentarii despre cat de nenorocit e sistemul sanitar din Roamania si cat de prosti sunt medicii de la noi. Credeti-ma pe cuvant, sansele sa mori cu zile sunt mai mari aici decat acasa.

Regrets… I have a few!

Posted on by

De cand cu Edith Piaf si “Je ne regrette rien” e la moda sa te bati cu pumnul in piept sa zici ca n-ai regrete.
Eu sincer cred ca nici un om intreg la cap nu poate sa spuna ca nu regreta cate ceva in viata. Depinde probabil foarte mult de cat de autosuficient esti ca persoana.

Eu am ceva regrete, nu sunt nici multe si nici putine dar sunt asumate si zilele astea ma gandeam ca unele se pot repara, altele nu.
N-am sa pot sa dau timpul inapoi sa pot sa ii tin in brate mai mult pe cei pe care i-am pierdut si sa le spun fara incetare cat de mult ii iubesc. Nu pot sa calatoresc in timp si sa procedez diferit in cateva situatii care m-au marcat si unde am stiut din secunda doi ca puteam sa “performez” mai bine.
Nu pot sa mai repar inimi frante sau dezamagiri pe care l-am provocat altora. Nici cicatricile din inima mea nu vor disparea probabil dar am invatat sa traiesc cu ele.

Ce pot sa fac ?
Sa le spun mereu si sa le arat celor dragi pe care ii am cat de mult inseamna pentru mine. Prea multa iubire nu cred ca strica nimanui.
Sa incerc sa fiu copil din cand in cand.
Sa ma apuc sa dansez profi iar, chiar daca stiu clar ca nu o sa mai ajung vreodata pe vreo mare scena.
Sa imi las sufletul liber sa viseze.
Sa cant cand vreau sa cant. (tare de tot!!) 🙂
Sa am curaj mai mult, mai ales sa spun NU cand ceva nu e ok.
Sa nu renunt fara lupta, pana la ultima suflare, cand e cazul.
Sa nu ma mai doara asa de tare cand vad cat rau e in jurul meu.
Sa stau cat mai mult la soare fara sa imi fie frica ca o sa fac cancer de piele, murim toti de ceva la un moment dat.
Sa incep sa scriu romanul ala la care ma tot gandesc de ceva vreme.

Mai sunt cateva “chestii” dar sunt doar ale mele si nu o sa le spun nimanui vreodata 😉

Voi ce regrete aveti ? Ca daca sunteti d’aia fara, sigur nu o sa va placa sa ma mai cititi 😀

 

Craciunul alb

Posted on by

Se spune ca de Craciun te simti bine cu cei dragi si daca esti acasa. Noi deja facem al treilea Craciun in Suedia, (care pentru noi e deja acasa) impreuna toti 3 + o bunica si catelul din dotare.

Lara are acum 3 ani si intelege mult mai bine ce inseamna brad, sarbatori, globuri beculete, cadouri si zapada.
Fata de anii trecuti, cand ne-am agitat numai noi, acum chiar am simtit ca facem o sarbatoare frumoasa pentru un pitic curios si vesel care se minuneaza de tot ce e nou in jur. Am montat bradul, cand era la gradinita, am decorat geamurile cu beculete, stelute si lampi de Craciun. Am pregatit terenul si cu povesti despre Mos Craciun, cu ceva timp inainte, ca sa inteleaga copilul ce se intampla si sa il astepte cu nerabdare. In plus am cantat colinde de sezon pana cand am ajuns sa le visam si noaptea 😀

Cat am fost copil mi-a placut si mie mult zapada mai ales ca inainte de ’89 erau si in Bucuresti ierni adevarate, cu munti de zapada si ger. Apoi incepand din adolescenta cand frigul si umezeala imi stricau socotelile (frezele elaborate si machiaje pretentioase) am dezvoltat un fel de antipatie pentru sezonul rece. Sentimentul s-a agravat cand am devenit adult din cauza celor cateva zapezi care veneau iarna in Bucuresti si blocau total orasul luat pe nepregatite !

Incalzirea globala face ca anul asta pana si in Suedia sa fie 10 grade celsius ziua si in loc sa ninga, ploua ! Ehhh, fix acum cand imi doream zapada (om sucit ce sunt), pentru Lara in mod special, ca sa simta si ea Craciunul, afara e ca primavara !!! Cum nu avem ce face si trebuie sa lucram cu “materialul clientului” o sa compensam cumva. O sa desfacem oricum cadourile langa brad in dimineata Craciunului, o sa dansam in pijamale ca sa ne facem pofta de mancare, apoi masa de sarbatoare o sa fie decorata si bogata. Seara o sa ne imbracam frumos si parfumati o sa plecam in vizita, cu colindul 🙂

Craciunul e cea mai frumoasa sarbatoare, cu veselie, cadouri, miros de brad si cine stie, poate si cu vreo minune, putina zapada !

La multi ani tuturor ! CRACIUN FERICIT !

 

10-funny-xmas-apps

 

 

Printul si cativa broscoi

Posted on by

Vorbeam acum ceva vreme cu o prietena de-a mea despre povestea in care o fata pupa un broscoi si acesta se transforma in print si uite asa traiesc ei fericiti si bogati pana la adanci batraneti.
Dupa ce ne-am amuzat copios, am plecat spre casa si m-am gandit ce mesaj gresit transmite povestea asta fetelor.
In primul rand in viata reala nu exista printi ! Doi la mana, lumea e plina de broscoi care indiferent cat de pupati sunt tot broscoi raman. Deci, pe bune, un barbat prost crescut, badaran si nesimtit (scuzati limbajul) tot asa ramane si daca te porti bine cu el.
Printi ?!? Puahhhh, ce poveste ! Destept, frumos, bogat, si devreme acasa…yeah right ! Nici la 16 ani nu credeam ca exista, ce sa mai zic acum.
Cred ca ideea e asa. In viata gasesti un broscoi, doi, trei sau poate nici unul. Poate ai noroc din prima si dai peste un om cu care sa te intelegi, te respecta si aveti lucruri in comun, te indragostesti de el chiar daca nu e cel mai frumos, cel mai bogat, etc., e bun pentru tine si daca ramaneti impreuna poti sa crezi in sinea ta ca el e printul tau 🙂
Broscoii sunt acolo, misuna si oracaie pe toate vocile 🙂 Au si ei meritul lor, daca n-ar exista poate n-am putea face diferenta intre bine si rau, nu ? Si pana la urma si broscoii isi gasesc printesele, pardon, broscutele lor 😉

Cand o sa mai creasca Lara sper sa ii explic cum trebuie ca viata nu e un basm si ca e bine sa nu alerge dupa ceva ce nu exista. Sa o fac sa inteleaga ce inseamna sa dai si sa primesti iubire si respect, sa apreciezi empatia oamenilor si adevaratele lor calitati care nu au legatura prea mare cu aparentele stralucitoare.

Apropos…nu stiu daca v-am mai spus dar eu am avut mare noroc, m-am maritat cu James Bond !!! (inside joke!) Sa vad cine ma intrece :)))))))))))))))

 

the-princess-and-the-frog-329939l-imagine

O seara in oras

Posted on by

O marti seara linistita, acasa, in Suedia.

Pe la ora 19 suna telefonul …. fetele s-au intalnit la Bucuresti intr-un restaurant libanez,
asa cum faceam pe vremuri cand eram si eu in tara, si m-au sunat.

Pe fundal se aude zgomotul specific, parca deja simt aromele imbietoare si intr-o clipa sunt acolo cu ele.
Numai faptul ca s-au intalnit si m-au sunat m-a umplut de bucurie. Le aud vocile si le simt emotia, acum sunt acolo doar ele 3 dar tot se gandesc la mine, deci de fapt n-am plecat nicaieri !
Toate sunt foarte ocupate de obicei, familii, cariere, probleme diverse dar cand se intalnesc e foc de artificii ! 🙂
Si mie imi e dor de voi, zi de zi :). Distanta nu rupe legaturile, doar le intareste.
De bucurie ca v-am auzit si pentru ca ne-am intalnit la restaurantul libanez am dat pe gat un pahar de ayran (atat aveam in casa apropiat de  “spiritul” petrecerii).
Don’t worry, I’ll be there, soon !

LOVE U ALL, U  R  FABULOUS !

 

Sex-and-the-City-quotes-17

December playlist

Posted on by

E decembrie, e vineri si cu tot frigul si intunericul din Suedia m-am trezit cu un chef nebun de muzica si soare :)))))
Si pentru ca n-am nici o sansa sa fie cald sau soare ma inveselesc cu muzica mea preferata.
E un playlist fun, care imi da energie si sper sa va placa si voua.
E vineri azi !
Enjoi life <3

https://www.youtube.com/watch?v=dTg5BYIO8Dw

Ziua in care m-am nascut a doua oara

Posted on by

Acum exact 3 ani, pe la ora 9.50 o nasteam pe Lara intr-un spital din Bucuresti.
Toti am asteptat momentul asta cu sufletul la gura. Am pregatit tot, hainute, camera ei, am citit tot ce am gasit despre ce te asteapta in primele zile de viata ale bebelusului. Am crezut ca sunt foarte pregatita pentru tot.
Nimic mai gresit. Nu am fost deloc pregatita pentru schimbarea prin care urma sa trec eu. Nimic din ceea ce fusesem inainte nu a mai fost la fel. Initial nici nu am realizat. M-a lovit un baby blues puternic din care am reusit sa ies cu greu.
Din primele ore am simtit o responsabilitate enorma, am intrat in panica. Oare o sa reusesc sa o cresc ? Ce ma fac ? Pot sa ii ofer ce e mai bun ? Daca nu ma descurc…

Fetita mea mica si rozalie cu par negru ciufulit a intrat in viata full speed. Vioaie, cu o foame de lup si un plans atat de puternic incat se zguduiau ferestrele rezervei unde ne-au cazat.
Nimeni nu este in stare sa te pregateasca pentru meseria de mama. Nimeni nu stie ce schimbari se petrec in mintea si sufletul unei femei care naste un copil.
E greu si frumos din prima clipa. Pe masura ce trec zilele e si mai greu dar si mai frumos. Se demonstreaza, daca mai era nevoie, ca nimic bun si pretios nu se contriueste usor.
Incepand cu 26 noiembrie 2012 eu m-am nascut din nou. De atunci sunt cu totul alta persoana. Transformarea s-a facut treptat, zi dupa zi si abia intr-un tarziu am realizat schimbarile.
Cea mai importanta lectie din viata mi-a dat-o puiul meu de om. Griji si fericire, lacrimi si rasete in hohote, primul zambet, primele sunete articulate, primii pasi. Am reusit prin ea sa descopar o lume cu totul diferita, colorata si sincera, fara pata, cu mult curaj si inocenta.
Acum 3 ani a inceput restul vietii mele care desi poate pare banala e cu adevarat spectaculoasa.
Iti multumesc puiul meu de om ca m-ai ales pe mine sa fiu mama ta. Te iubesc mai mult de cuvinte si iti promit ca am sa fac tot posibilul sa nu te dezamagesc !

La multi ani !

Mama si Tata <3

photo18

Duminica impreuna

Posted on by

De cand ma stiu in familia mea a existat traditia meselor de praz luate duminica cu toata familia. Se organizau de cele mai multe ori la bunici acasa (am avut sansa sa am bunicii in Bucuresti), si uneori la parintii mei, mai ales cand era cald si frumos si dupa masa ne beam cafeaua in curte, la umbra. Duminica se discutau problemele arzatoare ale saptamanii si puneam tara la cale pentru ce urma.
Mie mi-au ramas in suflet mesele de la bunici pe timp de iarna. Plecam de acasa pe jos spre ei si imi scartaia zapada sub talpi, respiram cu nesat aerul rece si curat, ajungeam cu obrajii rosii la ei si cu o foame de lup.
Ma astepta casa calda plina de arome. Bunica ne servea o supa calda, un fel principal copios si un desert pe cinste.
Dupa masa simteam o toropeala placuta si nu stiam cum sa ma bag la caldura in pat sub plapuma mai repede. Ma duceam in dormitorul bunicii, venea si ma invelea, ma mangaia si adormeam ca un prunc. Cel mai linistit somn acolo era, la ea acasa, in patul ei in care am dormit de mica langa ea.
Nu lipseam niciodata de la mesele noastre, singurele exceptii erau atunci cand eram plecata din Bucuresti.
Am reusit sa ma bucur de duminicile astea pana la 32 de ani cand s-a dus ea. Am fost o norocoasa !

Incerc astazi sa fac acelasi lucru pentru Lara. Duminica in familie, cu masa bogata si discutii despre tot si toate sunt minuni pentru suflet si iti creaza amintiri de nepretuit.
In duminica asta a nins in Suedia, Lara a fost cu sotu’ la saniush, au facut un om de zapada si s-au tavalit prin zapada cat au putut pana la ora pranzului.
Eu si mama (care e la noi) am gatit si am luat pranzul ca pe vremuri.
Desi personajele s-au schimbat, sentimentul e acelasi.
Dupa masa Lara si bunica dorm si noi ne bem cafeaua.
Afara ninge ca-n povesti 🙂

 

P.S. #COLECTIV R.I.P

 

family-sits-at-a-formally-prepared-dinner-gettyimages-610x484

911-snow-man