I’m so f….n’ RICH !!

Posted on August 28, 2014 by Maggie

N-am castigat la loto, nu joc !
Nu vreau sa va povestesc nici despre familie.

Vreau doar sa va spun ca sunt bogata. Bogatia mea sunt prietenii mei.
Nu sunt genul ala care spune ca are doar doi trei prieteni, NU. Eu am multi. Sunt prieteni pe care ii am de 34 de ani, de 25 ani, de 10 ani sau de cateva luni.
Prietenii mei sunt oameni frumosi la chip si suflet, pot sa nu vorbesc cu ei luni intregi si cand luam legatura e ca si cum nu ne-am vorbit de 1 zi. Cu ei am ras, am plans, am petrecut si am trecut prin tot felul de situatii.
Am mai multe grupuri de prietene. Cele din scoala generala, cele din liceu, colege de pe la diferitele locuri unde am lucrat. Am ramas prietena cu majoritatea sefilor mei (cu mici exceptii care nu merita mentionate). Am ramas prietena chiar si cu fostii mei iubiti.
Am si prieteni barbati, cu care nu am avut si nu voi avea vreodata legaturi romantice sau sexuale.
Am reusit sa imi fac si cateva prietene suedeze, de un an de cand sunt aici. :)))))
Eu nu las prieteniile mele sa moara, daca as face asa sigur as muri si eu.

Imi iubesc mult prietenii si nu am pretentii exagerate de la ei, fiecare iti ofera in viata, prin prietenia sa, un crampei din sufletul lui. Cel mai bine e sa iei ce iti ofera nu sa ceri, sa obligi, sa conditionezi. Cu fiecare am o relatie diferita, pentru ca ne leaga intamplari si sentimente unice.
Nici macar nu pot sa spun ca am o singura persoana care imi e “cea mai buna prietena” ! Am mai multe de genul asta, se stiu ele cele de care scriu acum 😉
Cei mai aprigi si corecti critici ai mei sunt prietenele mele. Fara “expertiza” lor nu m-as simti asa de echilibrata.

Pentru ca ii iubesc neconditionat primesc si eu aceeasi iubire din partea lor, o simt, e palpabila, chiar daca sunt la peste 2000 de km distanta de ceva vreme !

Sooooo damn, I’m rich!

Angry ? No, not any more :)

Posted on June 20, 2014 by Maggie

La 37 de ani, intr-o tara straina, cand imi plimb copilul ore intregi pe afara, am mult timp sa ma gandesc la diverse.
Ma uit inapoi la viata mea intre 20 si 30 si ceva de ani si fac o constatare ingrijoratoare. Mai mult de jumatate din acest interval am fost furioasa. Aproape devenise un mod de viata. Cred ca societatea romaneasca a zilelor noastre te impinge spre o lupta permanenta, surda, in care iti toci nervii si iti irosesti anii. Incepand cu sistemul de invatamant, continuand cu lupta de a pune mana pe un job bun dupa ti-ai tocit creierii prin scoli. Primeaza pilele, relatiile si cunostintele 🙁 Daca nu le ai, esti PA !
Apoi te lupti cu birocratia, in viata de zi cu zi. De la plata unei simple facturi si pana la incheierea vreunui contract cu aproape orice provider de servicii te lovesti de tot felul de tampiti.
Nascuta si crescuta in Bucuresti am constatat cu mare tristete ca orasul meu este un magnet pentru toti oportunistii, taranii si nesimtitii de pretutindeni care vin sa faca “cariera la Bucuresti” . Evident ca am si prieteni care au venit in capitala si au sfintit locul dar din pacate numarul lor e foarte mic si in continua scadere.
Cat am fost acasa m-am descurcat, am inotat contra curentului cat m-au tinut puterile, dar am obosit. What a waste !!!! Bine ca nu mi-am dat seama prea tarziu. Neuronii mei pierduti saracii, clipele pierdute, in care in loc sa fiu linistita si sa ma bucur de viata, mi-am tocat energia cu tot felul de situatii !
De unde pana unde subiectul asta ? Saptamanile trecute vorbeam on line, cu o prietena din copilarie, despre blog si imi spunea ca povestile mele sunt prea zen. Pe bune ? Adica daca nu scriu despre frustrari, amaraciune si probleme sunt o lectura prea soft pentru multa lume ?!? Fie, prefer asa ! Oricum in materie de lectura “dramatica” si probleme existentiale colcaie internetul … Feel free to move on !

Eu ma recuperez, si nu va imaginati ce bine e 🙂 Cel mai mare castig al acestei plecari este serenitatea pe care am castigat-o atat de natural. Asa trebuie sa fie viata de fapt, cel putin pentru mine. Pentru voi ?

1 an si jumatate

Posted on June 2, 2014 by Maggie

Am luat o pauza de la scris, fara vreun motiv important. Sau poate pentru ca a venit vara in Suedia si stam toata ziua afara si cand se face seara nu mai am putere sa imi adun gandurile si sa le scriu.
E o frumusete aici cand e cald si soare. Blocul in care stam acum e inconjurat de un parc, in care sunt multe locuri de joaca pentru copii si o padure mica. Avem in jur zeci de iepurasi de toate dimensiunile, tot felul de pasari cantatoare si 2 rate, noile prietene ale Larei si principalele tinte pentru Minnie, pinscher-ul razboinic.
Lara a descoperit nisipul, florile, iarba si alearga fara vreo directie precisa cat o tin puterile. Mama, bunica responsabila, incearca sa tina pasul si sa o invete cat mai multe lucruri.
Eu nu sunt tot timpul cu ele, alerg in diverse locuri dar abia astept sa ma joc cu piticania zambareata. Ii place sa rada, e vesela ca mine, cauta orice prilej sa ma provoace sa o gadil, sa o alerg, sa dansam si sa ne hilizim. E indragostita de taica-su, raaaau de tot. Il striga non stop si se arunca la el in brate. Dimineata se duce la el si il cerceteaza sa vada daca a deschis ochii si fuge chiuind de bucurie cand vede ca e treaz. O mangaie pe Minnie mereu si inca se mai cearta pe jucarii si pufuleti iar pinscher-ul inca mai castiga “bataliile” 🙂 Dupa bunica e topita !

Pe 26 mai Lara a implinit un an si jumatate. Am facut fara sa vreau un mic balant si am iesit cu plus. Nu regret nimic din viata mea inainte sa o am pe ea. Nu as vrea sa schimb nimic la ea, e pur si simplu perfecta. E perfecta pentru noi, parintii ei. Cateodata ma uit cum se joaca, cum descopera lumea din jur si nu imi vine sa cred ca e a mea, ca am facut-o eu 🙂
Pana la urma fiecare etapa din viata vine cu surprizele ei. Nu imi imaginam ca fericirea poate sa aiba atatea valente.

La multi ani pui de om scump, sper sa te vad mereu asa de fericita cum esti acum !

The perfect wedding

Posted on May 11, 2014 by Maggie

Fiecare isi imagineaza nunta perfecta in felul sau. Depinde de gust, de pretentii si depinde si de buget !
M-a rugat o prietena de-a mea, sa scriu despre nunta mea 🙂

Inainte sa ma ceara sotu’ nu mi-am imaginat nunta mea in nici un fel, pentru ca sincer vorbind nu prea vedeam perspective sa ma marit si asa ca, personaj pragmatic cum sunt, nu m-am imbatat cu apa rece.
Pana sa apuc sa ma gandesc la nunta mea am fost nuntasa de profesie 😀 cred ca am fost la peste 50 de nunti, prieteni si obligatii, n-am refuzat pe nimeni niciodata. Sunt o petrecareata de fel si asa ca am bagat in aceeasi categorie si nuntile. Am vazut nunti modeste, nunti fabuloase, nunti spectacol, you name it !

Dupa ce am stabilit ca ne luam am stiut imediat ce vreau sa fac: O MARE PETRECERE !
Am luat amandoi telefoanele si ne-am verificat agendele de la A la Z, am vrut sa invitam doar prieteni, nu obligatii. A rezultat intial o lista de vreo 130 pers care s-a tot scuturat pana in ziua nuntii.
Dupa ce faci lista (iei in calcul marja de eroare) vezi cam cati vin, te gandesti la local, si te apuci sa cauti. Noi ne-am decis repede si am mers la un restaurant pe care il stiam eu foarte bine pentru ca organizasem acolo multe chermeze pentru serviciu sau private. Am facut un meniu clasic si am discutat bautura la discretie. Am tocmit si un Dj pe care il cunosteam si care facuse petreceri senzationale pt noi ani de zile. Pentru aranjamentul salii si flori am luat o firma. Am facut tortul la o cofetarie pricopsita de pe Dorobanti.
Stiam cine vreau sa imi fie nasi, cea mai buna prietena a mea, ne cunoastem de 34 de ani 🙂 !
Invitatiile, lumanarile si buchetele le-am facut la persoane private gasite pe internet si prin recomandarile prietenilor. Foto, un prieten bun care se ocupa cu asta.

ROCHIA…eeeei aici a fost ceva bataie de cap, pentru ca nu mi-o imaginam in nici un fel. Nu stiam cu ce imi vine bine, nu ma uitasem dupa rochii de mireasa niciodata deci subiectul era oarecum necunoscut. Avantaj, eram slaba cu big boobs 🙂 🙂 🙂 In principiu imi veneau bine multe. Dezavantaj sunt cam mica de statura 🙂 . Am luat la colindat ceva magazine cu pretentii de prin Bucuresti. N-am gasit nimic sa ma impresioneze. Si ma loveste un noroc, o prietena de-a mea imi spune sa ma duc la cumnata ei care are magazin de rochii de mireasa.
Ajung si pentru ca aveam pile la patroana probez tot ce era in magazin 🙂 🙂 Concluzie: imi venea fix rochia la care ma gandeam cel mai putin, dar a fost senzationala, scria Maggie pe ea 😉
Sotu’ a avut costume noi luate din Germania cu vreo cateva luni inainte de la HB.
M-am uitat pe net vreo luna la coafuri si machiaje. Am apelat la make-up artista mea care nu ma dezamageste niciodata, Alina Alexe. Cred ca toata lumea are oroare de cocurile alea cu zulufi care iti fac capul sa iti arate ca o varza si tocmai asta nu vroiam. O prietena mi-a recomandat-o pe Geta Voinea care s-a dovedit a fi cea mai buna alegere ever ! E profi cu adevarat ! Am fost la ea la salon, i-am spus cand am nunta si ca vreau proba de coafura. Cu doua saptamani inainte de nunta m-a vopsit (ea si cu inca vreo 2 stilisti de-ai ei au stat in parul meu vreo 6 ore). Geta are unul din saloane intr-o vila, acolo unde m-am dus si eu. In ziua nuntii mi-a pus la dispozitie un etaj pentru mine si domnisoarele de onoare care ma ajutau la imbracat si imi tineau de urat in ultimele ore de burlacie 😉 . Ne-a servit cu sampanie si gustari, mi-a pus in par flori cumparate de ea si m-a facut sa arat cum n-am mai fost vreodata.
Am oroare de traditii al caror sens nu e evident ! Adica: de ce sa ma duc sa ma imbrac la mama si sa ii dau peste cap viata, casa si nervii ? M-am imbracat la salon la Geta. Sotu’ s-a dichisit singur si linistit in casa in care deja stateam amandoi, a venit sa ma ia cand eram gata si am mers noi doi sa facem poze in parc. De ce sa chem cu 7 ore inainte nasii si pe ginerica acasa la mama sa ma ia de acolo, sa fiu distractia intregului cartier si sa plecam cu tot alaiul la biserica cand poate fiecare sa se aranjeze, se se frezeze si sa vina direct la biserica si sa fie fresh restul zilei ? De ce sa imi rupa nasa nush ce turta si sa ma umple de firimituri ? De ce sa stau cu voalul toata nunta si la sfarsit sa imi pun o basma in cap ?!? Jesus, m-am maritat, gata, EVERYBODY CAN SEE THAT !
Mi-am rugat toate prietenele sa isi puna cele mai tari rochii pe care le puteau gasi la nunta mea, am prietene frumoase si vroiam sa ne simtim toate perfect !
In ziua nuntii am fost cea mai zen mireasa din cate exista pe planeta. Se puteau intampla multe neconcordante dar se pare ca acolo cineva sus ne iubeste si au mers ca unse toate. Si daca ceva mergea pe dos, eu tot zen eram 🙂
Cred ca s-a simtit foarte bine lumea la nunta, au stat toti pana dimineata si nu ne mai dadeam dusi.
Nu pot sa dau nimanui nici un sfat despre cum sa isi faca nunta. Pot sa spun doar atat, cand va faceti nunta nu uitati ca e pentru voi si ca trebuie sa va placa cel mai mult voua !

Poate ca unii viseaza nunti cu fast, nunti pe malul marii sau in vreun castel. Eu daca as mai face nunta mea inca o data n-as vrea sa schimb nimic, pentru mine a fost My Perfect Wedding.

Voua ce fel de nunti va plac ?

58979_1592279136217_372060_n

39576_1635689341445_3269858_n

Back to school

Posted on May 7, 2014 by Maggie

V-am povestit intr-o postare anterioara ca suedezii vorbesc toti engleza foarte bine. Treaba asta ne-a ajutat foarte mult cand am venit si nu stiam pe ce planeta am aterizat 🙂

Cateva luni ne-am descurcat dar daca traiesti intr-o tara straina trebuie sa inveti limba bastinasilor si asa ca ne-am interesat si ne-am inscris la scoala.
Am gasit un curs intensiv de limba suedeza, la Universitatea de Stat din Malmo si pentru ca avem noroc si e mama aici, am putut sa ne ducem amandoi in aceasi serie. Deci ne-am luat de mana si hai la scoala 🙂 , nici nu visam eu si sotu’ (pe care il cunosc de cand eram in liceu si care e cu 7 ani mai mare) ca o sa ajungem colegi de clasa. Pampoanele imi mai lipsesc 🙂 🙂 🙂
Suedeza nu seamana cu nimic ! Deci e grea. Se maimutaresc astia cand vorbesc, cevaaaaa !
Ne-au dat carti si am luat-o de la zero, ca in clasa intai. 🙂 Fiecare modul al cursului se face intr-o luna si depinde de fiecare participant cat de mult vrea sa invete. Profesoarele sunt toate suedeze si se vede ca fac meseria asta cu mare placere. Au rabdare sa raspunda la tonele noastre de intrebari si nu par sa fie surprinse de nimic. Nu se enerveaza niciodata. Cateodata ne dau si teme acasa 😉
Cursantii sunt din toata lumea, avem colegi din Australia, Venezuela, Elvetia, Rusia, Turcia, Kenya, Germania, Slovenia si tot asa.
Initial am zis ca nu o sa invat limba asta niciodata si ca o sa ma multumesc cu engleza, dar se pare ca reusesc. Inteleg in fiecare zi mai multe lucruri, ma testez in magazine incercand sa citesc etichete, reclame etc. Mai arunc ochii pe ziare si nu pot sa va spun cat ma bucur ca inteleg.
Saptamana viitoare terminam modulul doi si avem de gand sa continuam. O sa va tin la curent cu progresele facute 😉
Voi ce ziceti ? V-ati apuca acum de invatat o limba straina ?

Money makes the world spin

Posted on May 6, 2014 by Maggie

Sper ca nu va asteptati sa fac vreo analiza financiara macro. Nu ma pricep si nu despre asta vreau sa scriu.
De anul trecut de cand m-am mutat din Romania ii tot studiez pe suedezi. Fac aproape totul corect. Dau prioritate tuturor, stau la cozi fara sa le treaca prin cap sa se bage in fata (daca te vad cu un copil in brate eventual te lasa sa treci in fata), isi platesc toate facturile si ratele la timp, parcheaza corect. Sa nu va imaginati ca sunt vreo specie diferita, NU! Sunt fix aceeasi specie de oameni ca si noi romanii. Sistemul in care traiesc i-a educat sa fie asa. In mod sigur si familia are un rol in treaba asta dar mai importante decat toate sunt amenzile ! Daca ai calcat pe bec te-au ars, rau de tot. Parchezi gresit ? Cea mai mica amenda e 45 de euro, cea mai mare poate sa ajunga la cateva sute. Ai parcat in loc permis dar invers sensului de mers ? 80 de euro. Ai depasit viteza pe o sosea unde se circula cu 90 km ora si mergi cu 120 ? 400 de euro ! In oras se circula cu 40 km/ora si nimeni nu se grabeste. (Initial mi se parea ca stau pe loc, acum mi se pare foarte relaxant si safe pentru toata lumea). In plus cei de aici nu iau masina pana la chioscul din colt ca sa isi cumpere tigari si nici nu parcheaza masina doar in fata magazinului! Daca in 30 de zile nu ti-ai platit ORICE factura sau rata de baga pe lista neagra 3 ani si nu poti sa mai faci o miscare. Sistemul este centralizat total. In orice magazin, banca sau institutie mergi iti cer Cnp-ul si in 10 secunde iti apare istoricul curat sau nu.
Sa nu credeti ca astia n-au si ei teribilistii si nesmititii lor ! Oho, ba da. Dar cand aduni vreo cateva sute de euro amenzi pe luna, te calmezi si te educi !
Am luat si noi cateva amenzi la inceput, in principal pentru ca nu intelegeam ce spun toate indicatoarele, acum e diferit 🙂 😉
Deci concluzia mea este ca nu suntem deloc diferiti unii de altii doar ca acolo unde exista reguli si autoritatile se asigura ca sunt respectate (daca nu, te ard la buzunar) se traieste mai civilizat.
In Romania stiu ca au crescut amenzile semnificativ, se aplica ?

Primavara

Posted on April 29, 2014 by Maggie

Dintre toate anotimpurile imi place cel mai mult primavara. Totul revine la viata, apar muguri, flori, aerul miroase nemaipomenit !
In Suedia primavara e asa cum trebuie, adica de la 2-3 grade iarna nu se fac direct 27 ci doar maxim 20. Dimineata si seara e racoare si ploua destul de des. Zilele deja s-au marit si se intuneca abia pe la ora 21.00. In iunie o sa avem lumina pana pe la 12 – 01 noaptea 🙂 Cum iese soarele toti suedezii se arunca pe iarba la soare …
Nu va spun mai multe acum, va las doar sa vedeti pozele pe care le-am facut zilele astea. 🙂

Cana cu apa

Posted on April 22, 2014 by Maggie

Nici nu ma maritasem bine si au inceput intrebarile despre copil ! Unii te intreaba direct ”Cand va apucati de facut copii ?”, altii mai adauga si ceva in plus: ”Nu faceti si voi mama un copil sa aiba cine sa va dea o cana cu apa la batranete ?” WRONG QUESTION !!! So fuckin’ wrong !
Nu stiu de unde naiba vine mentalitatea asta arhaica ? Faci copii ca sa te asiguri ca la batranete o sa poti sa cazi pe capul lor, ca deh, dupa ce i-ai facut si i-ai crescut altceva nu mai e de facut decat sa le cazi pleasca pe cap si sa astepti cana aia cu apa, zi de zi !!!
Sa vedeti ce priviri am atras cand am inceput sa le spun ca scopul meu in viata, viata de dupa copii, adica viata aia care incepe dupa ce pleaca ei de acasa si isi fac drumul lor, nu e ala sa stau sa imi plang de mila, ci sa calatoresc, sa citesc, sa imi fac toate placerile mele de om ajuns la varsta a 3 a. N-am nascut-o pe Lara pentru mine ci pentru ea, ea e cea care de acum incolo o sa fie pe locul intai si va asigur ca nu o sa imi schimb parerea asta pe masura ce imbatranesc.
Si inainte sa spuna careva ce gresit gandesc, va rog sa va imaginati, macar pentru o clipa, viata de familie cu o soacra curioasa si cicalitoare instalata pe cap ! Pentru ca evident ca nu e vorba numai de parintii proprii ci si de cei ai jumatatii tale !
In mod sigur exista si exceptii, familii care considera (de comun acord!!) ca le e mai bine daca isi tin parintii cu ei in aceeasi casa, din diferite motive. Eu nu despre categoria asta scriu aici ci despre mentalitatea invechita si ridicola cum ca suntem obligati sa fim cumva ombilical legati de parinti, o vesnicie, chiar daca poate asta inseamna de cele mai multe ori deteriorarea dramatic a vietii personale.
Credeti-ma ca scriu aici in cunostinta de cauza, am avut in familie asa ceva. O mama, care a avut 3 copii si care l-a ales pe unul din ei, un baiat, sa ii duca oala pana cand a murit, pe la vreo 90 de ani cand el deja avea vreo 63! L-a lucrat psihic toata viata in asa fel incat n-a putut sa isi gaseasca pereche, deh mama era piua intai 🙁 . A murit singur, deprimat si neigrijit, era un inadaptat depresiv care s-a trezit la varsta senectutii ca nu mai are ce sa faca cu viata lui dupa ce mamitzica s-a dus …
Eu am sa imi ajut parintii si socrii financiar cat de mult am sa pot si am sa am grija sa nu le lipseasca nimic toata viata. Cum o sa gandeasca copilul meu …om vedea, dar in mod sigur ii las scris ca daca ma dilesc la cap 🙂 si nu ma mai descurc singura sa ma bage frumos la un azil ”all inclusive” si sa isi vada linistita de viata ei. Viata e scurta si poate sa fie uneori si grea, meritam sa ne-o facem cat mai buna posibil 😉
P.S. Nu va panicati, mama sta la noi doar temporar , la rugamintea amandurora 🙂

A Romanian Easter in Sweden

Posted on April 21, 2014 by Maggie

Eu de sarbatori sunt cea mai fericita. De Pasti in mod special 🙂
De cand reusesc eu sa imi aduc aminte imi cumpara mama haine noi si fandosite, mergeam in vizita pe la toate rubedeniile, imi ascundea pe sub perne cadourile de la ”iepuras” prin toata casa, ma intalneam cu verisoarele mele si ne jucam pana la epuizare, ”iepurasul” era grijuliu si imi lasa cadouri si in alte case 🙂
Dupa ce n-am mai crezut in iepuras si m-am facut mare, am inceput sa imi cumpar singura haine noi de Pasti si am continuat traditia cu vizitele. Chiar ma gandeam zilele aste ca una din cele mai placute indeletniciri din viata mea e sa ma duc in vizita. Papa bun, conversatii cu diversi, mai vezi o haina, mai analizezi pe cineva. E fun !
Pentru ca traim in Suedia asta nu inseamna ca Pastele trebuie sa fie mai urat sau mai plicticos 😉 Am gatit cu mama o droaie de mancaruri de sezon, (am facut oua colorate pentru prima data doar creatia mea) 🙂 si ne-am luat haine noi toti. Sotu’ a fost la biserica romaneasca si a luat lumina, duminica am mancat acasa toti 4 plus pinscherul mancacios si apoi am pus tzolul festiv pe noi si hai in vizite 🙂
Romanii, oriunde se afla, nu se dezmint. Fac enorm de multa mancare (si mananca pe masura) de Pasti ! Dupa ce se indoapa bine acasa mai pleaca si in vizita unde gasesc alte preparate delicioase si continua festinul 🙂 . La petrecerea de duminica cred ca am fost vreo 30 de persoane adulte + plozii din dotare. Sa vedeti chiraiala, agitatie si ras pe noi ! Cele mai reusite intruniri sunt astea cu lume multa pusa pe petrecut. Sa nu va spun ce sarmale, prajituri si cozonac delicios am putut sa mananc !!!
Luni am fost noi gazde cu doua randuri de musafiri. Iar mancare si iar mancare…s-a dus naibii silueta mea, daaaaar nu renunt, imi revin eu 🙂
Lara e prea mica inca si nu intelege mare lucru insa abia astept sa mai creasca putin, sa reiau traditia cu ascunsul cadourilor de la Iepuras pe sub pernele din casa si apoi sa o imbrac frumos si sa mergem in vizite.
Voi cum ati petrecut de Pasti ? Aveti vreun obicei special ?

Adina Buzatu – My TRENDY friend

Posted on April 15, 2014 by Maggie

Prin ’86 intram in clasa a 5 a si am hotarat impreuna cu ai mei sa ma mut la o scoala generala mai buna decat cea la care facusem clasele 1-4. Dupa intrebari puse in stanga si dreapta am ajuns la Scoala Iancului din Bucuresti.

Imi aduc si acum aminte prima zi de scoala de parca ar fi fost acum vreo 2 saptamani. Stateam cuminte pe hol, intr-un colt, ateptam sa vina diriginta, sa deschida usa si sa intram in clasa. In coltul opus statea o fata, mult mai inalta decat mine, cu niste ochi verzi imensi, care imi zambea larg. Am zambit si eu inapoi 🙂 apoi ea a venit la mine, mi-a intins mana si mi-a spus raspicat: “Eu sunt Adina! Cred ca o sa fim colege in aceeasi clasa”. Asa a fost. Am fost colege de banca 4 ani si cele mai bune prietene.
Toata perioada aia ne-am vizitat reciproc, ne faceam temele de multe ori impreuna (ma ajuta la matematica mereu 🙂 ) Parintii nostrii s-au imprietenit si ulterior, cand am mai crescut Adina a fost ani de zile clienta mamei la cosmetica.

Adina e ca un vulcan ! E vesela si optimista, foarte curajoasa si inventiva. Cu ea nu ai cum sa te plictisesti vreodata. Intrebarea e doar daca faci fata energiei ei interminabile :))))

In liceu drumurile noastre s-au despartit, aflam despre ea de la mama cu care se vedea lunar.
In facultate am vazut-o intamplator, era insarcinata in ultimul trimestru si fugea pe holurile ASE-ului de la un examen la altul razand in hohote 🙂

Ca orice om curajos a incercat mai multe job-uri decat altii in 10 vieti. A avut succes si a vazut si ce inseamna sa nu reusesti. Adina nu se da batuta, nu renunta, se ambitioneaza, se reinventeaza de cate ori e nevoie.

De ceva ani buni (vreo 8) imbraca barbati. Le propune haine de calitate si le creaza tinute cool, curajoase si iesite din comun. (adinabuzatu.ro este site-ul unde gasiti toate informatiile despre activitatea ei). O gasiti aproape mereu intr-unul din magazinele “Trends by Adina Buzatu” din Mall Baneasa sau Calea Victoriei.
O cariera de succes ca a ei se cladeste cu multa munca, sacrificii, o organizare desavarsita si multa ambitie.

Adina e prietena mea si acum, dupa atatia ani. Ne vedem rar, vorbim la telefon si intre noi doua nu s-a schimbat nimic. Suntem tot cele 2 fete care s-au cunoscut pe holul scolii si s-au hilizit 4 ani de zile cu fiecare ocazie pe care au gasit-o.
Cel mai important este ca succesul nu a schimbat-o si reuseste sa conduca foarte abil un business important fara sa uite sa fie ea, ADINA !

Cuvinte Aromate

Happiness is a state of mind! …Steve Maraboli

Author Archives: Maggie