Monthly Archives: November 2015

Ziua in care m-am nascut a doua oara

Posted on by

Acum exact 3 ani, pe la ora 9.50 o nasteam pe Lara intr-un spital din Bucuresti.
Toti am asteptat momentul asta cu sufletul la gura. Am pregatit tot, hainute, camera ei, am citit tot ce am gasit despre ce te asteapta in primele zile de viata ale bebelusului. Am crezut ca sunt foarte pregatita pentru tot.
Nimic mai gresit. Nu am fost deloc pregatita pentru schimbarea prin care urma sa trec eu. Nimic din ceea ce fusesem inainte nu a mai fost la fel. Initial nici nu am realizat. M-a lovit un baby blues puternic din care am reusit sa ies cu greu.
Din primele ore am simtit o responsabilitate enorma, am intrat in panica. Oare o sa reusesc sa o cresc ? Ce ma fac ? Pot sa ii ofer ce e mai bun ? Daca nu ma descurc…

Fetita mea mica si rozalie cu par negru ciufulit a intrat in viata full speed. Vioaie, cu o foame de lup si un plans atat de puternic incat se zguduiau ferestrele rezervei unde ne-au cazat.
Nimeni nu este in stare sa te pregateasca pentru meseria de mama. Nimeni nu stie ce schimbari se petrec in mintea si sufletul unei femei care naste un copil.
E greu si frumos din prima clipa. Pe masura ce trec zilele e si mai greu dar si mai frumos. Se demonstreaza, daca mai era nevoie, ca nimic bun si pretios nu se contriueste usor.
Incepand cu 26 noiembrie 2012 eu m-am nascut din nou. De atunci sunt cu totul alta persoana. Transformarea s-a facut treptat, zi dupa zi si abia intr-un tarziu am realizat schimbarile.
Cea mai importanta lectie din viata mi-a dat-o puiul meu de om. Griji si fericire, lacrimi si rasete in hohote, primul zambet, primele sunete articulate, primii pasi. Am reusit prin ea sa descopar o lume cu totul diferita, colorata si sincera, fara pata, cu mult curaj si inocenta.
Acum 3 ani a inceput restul vietii mele care desi poate pare banala e cu adevarat spectaculoasa.
Iti multumesc puiul meu de om ca m-ai ales pe mine sa fiu mama ta. Te iubesc mai mult de cuvinte si iti promit ca am sa fac tot posibilul sa nu te dezamagesc !

La multi ani !

Mama si Tata <3

photo18

Duminica impreuna

Posted on by

De cand ma stiu in familia mea a existat traditia meselor de praz luate duminica cu toata familia. Se organizau de cele mai multe ori la bunici acasa (am avut sansa sa am bunicii in Bucuresti), si uneori la parintii mei, mai ales cand era cald si frumos si dupa masa ne beam cafeaua in curte, la umbra. Duminica se discutau problemele arzatoare ale saptamanii si puneam tara la cale pentru ce urma.
Mie mi-au ramas in suflet mesele de la bunici pe timp de iarna. Plecam de acasa pe jos spre ei si imi scartaia zapada sub talpi, respiram cu nesat aerul rece si curat, ajungeam cu obrajii rosii la ei si cu o foame de lup.
Ma astepta casa calda plina de arome. Bunica ne servea o supa calda, un fel principal copios si un desert pe cinste.
Dupa masa simteam o toropeala placuta si nu stiam cum sa ma bag la caldura in pat sub plapuma mai repede. Ma duceam in dormitorul bunicii, venea si ma invelea, ma mangaia si adormeam ca un prunc. Cel mai linistit somn acolo era, la ea acasa, in patul ei in care am dormit de mica langa ea.
Nu lipseam niciodata de la mesele noastre, singurele exceptii erau atunci cand eram plecata din Bucuresti.
Am reusit sa ma bucur de duminicile astea pana la 32 de ani cand s-a dus ea. Am fost o norocoasa !

Incerc astazi sa fac acelasi lucru pentru Lara. Duminica in familie, cu masa bogata si discutii despre tot si toate sunt minuni pentru suflet si iti creaza amintiri de nepretuit.
In duminica asta a nins in Suedia, Lara a fost cu sotu’ la saniush, au facut un om de zapada si s-au tavalit prin zapada cat au putut pana la ora pranzului.
Eu si mama (care e la noi) am gatit si am luat pranzul ca pe vremuri.
Desi personajele s-au schimbat, sentimentul e acelasi.
Dupa masa Lara si bunica dorm si noi ne bem cafeaua.
Afara ninge ca-n povesti 🙂

 

P.S. #COLECTIV R.I.P

 

family-sits-at-a-formally-prepared-dinner-gettyimages-610x484

911-snow-man

The magic scarf

Posted on by

The magic scarf

Sunt in masina, se fumeaza cu geamul deschis. Ma cuprinde frigul si caut ceva cu care sa ma acopar. Iau fularul lui si il infasor in jurul gatului meu. Dintr-o data ma cuprinde mirosu Lui atat de familiar si ma topesc de placere.
Nu imi vine sa vorbesc ca sa nu stric starea de bine care m-a cuprins. Desi sunt la 200 si ceva de km departare de casa ma simt acasa, in siguranta cu el.
Trag cu ochiul pe furis, conduce atent dar relaxat. Ce frumos e !!! Mintea mea e bombardata de zeci de amintiri adunate fara stire in aproape 7 ani impreuna. Ne-am luat de mana si am plecat in viata. Ne-am rasturnat destinele si le-am reasezat.
Nu e omul perfect, nu pentru toata lumea, doar pentru mine !
Mirosul lui ma incalzeste si imi reaminteste tot. Tot ce suntem noi, cu bune si mai putin bune. Cu hohote de ras si lacrimi de neputinta. Cu nopti nedormite langa copil, cu planuri si griji. Cu mutari si stramutari. Fiinta lui ma mangaie numai pentru ca exista si pentru ca e langa mine.
Cand pleaca de langa noi mi-e un dor infinit de el. Atunci imi dau seama cat iubesc de fapt. Cand revine zgomotul cheii in usa ma scutura de fericire. Asteptarea se termina, e acasa, vorbim sau uneori doar ne zambim complice. De fiecare data dupa cateva ore separat vine si imi revine starea de bine, e ceva ce nu se spune doar se simte prin toti porii.
Se inchide geamul, s-a fumat tigara, fugim acasa spre iubirea in stare pura, are 2 ani si 11 luni, ochi turcoaz si zambet larg.

7be597bf88deb34e22f3cd217450599e

Happy Birthday my beloved !

Posted on by

Azi e ziua EI ! Azi e despre ea … CEL MAI BUN DINTRE PAMANTENI ! Cel putin pentru mine. E sora pe care n-am avut-o nicidata dar cumva am primit-o pe la 20 de ani. De atunci suntem nedespartite, cel putin sufleteste.
Despre ea as putea sa scriu o carte, sau poate doua. Cu toate aventurile noastre impreuna, bucurii si lacrimi, petreceri si tristeti, concedii, plimbari, depresii, nebunii. As putea sa scriu zeci de pagini despre cat de bun poate sa fie un om, neconditionat. Nu spune niciodata nu daca poate sa te ajute. Salveaza toate animalele pe care le gaseste bolnave si parasite. Are un simt al umorului iesit din comun si o ironie geniala. Ea m-a invatat ca toate problemele au cumva o rezolvare, intotdeauna ! E inalta, sportiva si are energie cat 10. Mereu are un plan, mereu ajuta pe cineva, alearga non stop.

M-a tinut de mana si m-a ridicat cand am cazut, am topait impreuna de fericire, am ras cu lacrimi ore intregi. Nu cred ca ne-am certat vreodata desi nu suntem mereu de acord. Pot sa ii spun orice, nu ma judeca, nu ma invinovateste, stie ce sa spuna ca sa fie bine. Stie tot despre mine si eu stiu despre ea. Chiar daca nu imi spune o simt, imi transmite cumva ce e cu ea.
Nu stiu cati oameni au in vietile lor pe cineva ca ea, eu sunt o norocoasa.
Chiar daca nu suntem azi langa tine sper sa simti imbratisarea noastra si sa ai o zi frumoasa ca tine ! LA MULTI ANI SUFLET FRUMOS !!!

IMG_2781

Printesa familiei

Posted on by

 

Cand m-am nascut eu, in familia mea s-a declansat sindromul printesa familiei 😀 Rasfat maxim, sa nu raceasca, sa manance bine, sa nu planga, sa fie cel mai frumos imbracata, sa faca engleza, pian, orice sport isi doreste, balet, sa se joace, sa fie vesela si fericita, ca deh una avem !

Undeva in jurul varstei de 10-12 ani printesa (noroc ca traia intr-o familie moderna) a inceput sa primeasca sarcini serioase : sa spele vase si cateva rufe 🙂 , sa ajute la bucatarie, sa faca curat etc. Cam tot atunci am inceput sa fac clatite si sa le lipesc pe pereti sub atenta supraveghere a tatalui meu si spre disperarea mamei care venea de la serviciu si gasea dezastrul in casa 😀

La 14 ani am avut sansa sa plec din tara cu ai mei vreun an si asa mi-am luat primul job in vacanta de vara, in orasul in care locuiam. Vindeam inghetata si am avut ocazia sa-mi gestionez primul salariu cum am vrut eu.

De la 18 ani m-am angajat colaborator la Nestle pe toata perioada facultatii. Apoi au urmat job urile serioase.

Tot printesa familiei am ramas pana acum dar am avut noroc de parinti care m-au lasat sa ma responsabilizez treptat si sa imi fac un drum al meu.

Avem o noua printesa in familie, e rasfatata cat cuprinde, are aproape 3 ani si deja primeste sarcini si responsabilitati 😉 E foarte bucuroasa sa participe si cand vad cu cata seriozitate se implica ma topesc.

La gradinita in Suedia educatorii se implica destul de putin, ii invata sa se imbrace singuri, sa se spele, sa manance cu tacamuri normale si ii incurajeaza sa ia singuri cat mai multe decizii.

Printesa familiei este cu siguranta modelul modern si sper sa reusim sa o educam responsabil ca sa fim siguri ca se va descurca in viata cat mai bine.

Voi le dati copiilor responsabilitati sau nu ii lasati sa faca nimic ?

2C621CE000000578-0-image-m-130_1442416016030

walter-sanders-little-girl-with-a-toy-house-cleaning-kit

Cruzimea la romani

Posted on by

 

De cand traiesc in Suedia ma enervez foarte rar, adica rar de tot. Gradul de civilizatie la oamenii astia e atat de avansat incat nu am de ce.
Totul se termina cand ma pune necuratul si ma uit la stirile romanesti, deschid televizorul in general la cele de seara.
In maxim 10 minute scot fum pe toate gaurile. Femei batute si sau omorate, copii batuti de parinti sau abuzati in diferite moduri si animale schingiuite, torturate efectiv de stapanii lor.

Stiti ca Dalai Lama spunea ca nivelul de civilizatie al unui popor se vede dupa felul in care isi trateaza animalele ? Nimic mai adevarat.

Saptamana trecuta 3 nenorociti taiau coada unui biet caine, in curte cu un topor, filmau toata oroarea si o postau pe internet ca sa se laude ! Alta stire: un taran isi tortureaza porcii bagandu-le un fier incins in fiecare nara ca a auzit el ca nu se mai imbolnaveste porcu’ !!!! :(((((((
Cai si vite batute pana cad in sant pentru ca nu mai au putere sa traga la carutele prea incarcate.
Cea mai crunta amintire pe care o am din copilarie este una din preajma Craciunului. In fiecare an imi petreceam vacanta de iarna la bunici, in Bucuresti, la bloc. In fata blocului ramasese nedaramat un rand de case. Unul din vecinii din casele alea, golanul cartierului, borfasul de frunte, crestea cate un porc sa aiba de sarbatori. In fiecare an in ajun il taia, adica il tortura o zi intreaga, spre disperarea tuturor. Guita ore intregi porcul injunghiat si nu murea, plangeam in hohote de fiecare data. De atunci si pana acum tot nu am gasit un raspuns la modul in care romanii isi trateaza animalele. Nu zice nimeni sa nu tai porcul si sa nu faci pomana porcului ca deh, asta e traditia la noi ! DAR DE CE SA IL OMORI IN CHINURI ? E mai buna carnea daca a urlat porcul o zi si-o noapte ?!?
De ce sa tai coada cainelui cu toporul ???? De ce sa iti schingiuiseti pana la moarte un cal care toata viata lui a carat pentru tine ? Apa, paie si bataie pare sa fie deviza romanilor cand vine vorba de animale.
Mie imi plac toate animalele, indiferent de marime sau utilitate pentru rasa umana. Sunt un dar nepretuit pe care planeta asta il ofera. Nu pot sa accept cruzimea cu care oamenii le macelaresc si le tortureaza fara mila.

Cat de trist, cata amaraciune si revolta imi poate provoca comportamentul asta. Daca tot se comporta ca in evul mediu cu animalele lor unii romani ar trebui sa fie pedepsiti ca atare, torturati la randul lor, nu ? Ups, dar stai, drepturile omului intervin la timp, ca de drepturile animalelor in tara noastra minunata inca nu prea discutam, lipsesc cu desavarsire !

text-gandhi