40

8

Tocmai am implinit 40 de ani. I hate this!

Asta cu varsta e doar un numar e bullshit ! E ceva in care pare ca reusesc sa creada cei care isi fura caciula singuri.

Desigur varsta vine si cu ceva avantaje. Experienta, siguranta de sine, d’astea.

Dimineata vorbeam cu prietena mea Oana care imi spunea ca stiintific e demonstrat ca devenim mai fericiti pe masura ce inaintam in varsta. Nu prea ne mai pasa de partea negativa din viata atat de mult. Asa e, am constatat ca nu prea ma mai sinchisesc de toate rahaturile care altadata imi dadeau batai de cap.

Oricum o dai insa, la 40 nu te mai simti nici ca la 35 macar. Eu am incetinit ritmul mult de tot. Cine ma cunoaste de mult stie ca eram ca o sageata. Nu mai sunt. Ard si acum, dar la foc mocnit.

La 20 sau 30 nici nu aveam atatea in carca iar toti cei dragi mie erau in viata si asta conta enorm. Poate pentru altii e diferit, daca da, Bravo lor!

Lara la cei 3 ani si 11 luni ai ei a scris ieri prima data MAMA pe o foaie pe care mi-a facut-o cadou de ziua mea, sotu’ mama si prietenii mei atat de dragi m-au coplesit cu iubirea lor.

Tot ieri, pe seara, am avut o surpriza extraordinara. Am vorbit cu o prietena veche, ne stim de cand aveam 4 ani. In timp ce depanam amintiri am simtit cum un curent puternic m-a scuturat ! I-am spus si ei, sa se bucure: dupa 36 de ani de prietenie din care vreo 20 la distanta mi-a tresaltat sufletul de fericire cand i-am auzit VOCEA. VOCEA  a ramas aceeasi. Poate ne schimbam, trecem prin drame, facem riduri, incepem sa avem par alb etc., dar ne bucuram unii de atii tot ca niste copii. Asta e fericire in stare pura, indiferent cati ani implinesti!

Deci, FUCK YOU 40’s. Am sa alerg in continuare dupa soare!

 

8

THE BOLD ONE

Din sotu’ introvertit veritabil si o extrovertita ca mine ce credeti ca putea sa iasa ?!? O bomba de copil ! Lara are 3 ani si 11 luni si e cel mai indraznet copil pe care l-am vazut pana acum.

La gradinita e sefa la traznai, isi cunoaste toti cei 60 de colegi pe nume , le stie parintii si masinile pe care acestia le conduc. Ii plac bebelusii si se joaca mult cu toti colegii ei mai mici, ii ajuta si ii strange in brate daca plang.

La coada la supermarket intra in vorba cu toate babele si discuta cu vanzatorii vrute si nevrute..

Pe strada sau in parc daca vede catei care sunt la plimbare se duce la ei glont sa ii mangaie, intra imediat in vorba cu stapanii patrupedelor si le povesteste despre cainele nostru si cam tot ce ii mai vine in minte pe moment.

In fiecare zi vrea sa mergem in cate o vizita. Are o adevarata lista de posibile familii unde am putea sa mergem si nu se lasa pana nu o lamuresc de ce nu putem sa mergem la cutare sau cutare.
Am mai scris eu acum ceva vreme ca job-ul ideal pentru mine ar fi cel de Musafir, ei bine, ce naste din pisica…..

In fata blocului la locul de joaca are o prietena tare frumusica, care are vreo 8-9 ani si careia ii duce mereu ciocolata sau bomboane cand se intalnesc afara.

Lara e nerabdatoare sa implineasca 4 ani, abia atunci considera ca o sa fie mare 🙂 , s-a saturat sa tot aiba 3 ani si ceva 😉

Acum vreo 2 luni mi-a spus ca vrea si ea sa invete engleza (se supara pe ta-su si pe mine cand ne aude ca vorbim intre noi ca sa nu ne inteleaga) 😀 Am inceput sa o invat si e foarte mandra, se lauda la alti copii si le si demonstreaza ce stie. De obicei ne jucam amandoua, spunem cate un cuvant in romana, suedeza si engleza si functioneaza de minune.

Lara are o vointa de fier si mult curaj. Face aproape numai ce vrea si nu cedeaza decat foarte rar si numai daca ii aduc argumente solide.

Daca o sa isi pastreze dozele astea de curiozitate si curaj toata viata cred ca o sa aiba o viata frumoasa.

 

img_5871

Tata

Ochi caprui, brunet, cu ochelari si un inceput de chelie, 1,65 m si plinut.
Intelectual rafinat, vorbitor a 8 limbi straine, pasionat de istorie si politica, colectionar de carti si timbre.
Mester al ironiei fine insa incapabil sa jigneasca vreodata pe cineva.

Ii placeau femeile frumoase si era un adevarat gentleman. Iubea muzica si animalele.

O voce grava dar in acelasi timp blanda.
Sclipiri de geniu.
Un familist convins, cel mai intelept si intelegator tata.
Conversatii spumoase, glume bune, un instinct de invidiat. Citea oamenii ca nimeni altul.
A trait frumos, prea cinstit pentru ca nu stia altfel.

Nici o fiica nu si-ar putea dori ceva mai mult de la tatal ei. Mandria de a te avea imi umple inima de cate ori ma gadesc la tine.

Mi-e dor de tine si iti multumesc pentru ca ai fost tatal meu.
Te pretuiesc nespus Tata, pentru tot esti pentru mine !

cu-tata

 

 

 

Cea mai frumoasa iubire !

Dorul de cei pe care i-ai iubit cu tot sufletul si i-ai pierdut nu trece niciodata.
Anul asta in luna august se implinesc 7 ani de cand mi-am pierdut sufletul pereche, Bunica mea.

Nu, nu m-am obisnuit inca cu ideea ca nu o mai am, aproape in fiecare zi imi vine sa o sun si realizez ca n-am cum.
O visez mereu si discut cu ea, uneori ma critica alteori ma invata ce sa fac, mereu ma ia in brate. In somn nimic nu s-a schimbat, prezenta ei e atat de puternica, o am langa mine si totul e ca inainte. Uneori daca ma trezesc brusc si mi se intrerupe visul, ma supar pentru ca imi doresc sa vad finalul de fiecare data.

Inca o simt langa mine si cand nu dorm, am mirosul ei minunat inca in nari.
Cand mi-e rau imi aduc aminte cum ma facea sa fiu mai bine, cu o mangaiere sau un ceai de sunatoare. Cand sunt fericita ma gandesc cat s-ar fi bucurat daca era langa mine.

Socul cel mai mare din viata mea de pana acum a fost plecarea ei de langa noi. O vreme nu am stiut cum ma voi descurca fara ea. Treptat am invatat sa merg inainte, sa traiesc fara prezenta ei fizica langa mine.

Cand am pierdut-o pe ea am primit totusi ceva in schimb. O alta iubire, un alt sprijin. De multe ori ma gandesc ca poate asa trebuie sa fie in viata, abia dupa ce pierzi ce ai mai pretios mai ai dreptul din nou la o alta doza de magie, o noua minune care te ajuta sa traiesti in continuare.

Din iubirea pe care am primit-o in schimbul pierderii ei s-a nascut un pui de om alb ca laptele, cu ochi albastri (ca ea), o fetita blonda, vesela si desteapta care nu inceteaza sa ma faca fericita in fiecare zi.

Imi pare rau ca nu a vazut-o. Poate chiar ea mi-a trimis-o ca sa imi aline cumva dorul.

Bunica mea buna, traiesc cu dorul de tine zi de zi. Refuz sa cred ca nu ma veghezi de acolo, de undeva. Esti parte din sufletul meu si n-am incetat nici o secunda sa TE IUBESC !

 

FullSizeRender

FullSizeRender1

FullSizeRender3

 

I’m a Beliver

Cred ca intalnirile cu oamenii importanti din viata noastra nu sunt deloc intamplatoare. Si pe cei buni dar mai ales pe cei rai ii primim ca pe niste lectii de viata fara de care n-am progresa in nici un fel.
Cred ca tot ce ni se intampla rau in viata ne face mai apoi sa apreciem ce avem bun.

Cred ca putem sa iubim o secunda, o luna sau o viata pe cineva.
Cred ca viata e prea scurta ca sa o traim plictisitor.

Cred ca oamenii vanitosi, autosuficienti si snobi sunt de fapt oameni foarte nefericiti.
Cred ca fericirea vine din lucruri marunte nu din numarul de zerouri pe care le avem in cont. Fericirea poate sa fie o seara linistita, o baie in mare, o carte buna, un weekend in familie, o sarutare, o amintire frumoasa care iti incalzeste sufletul si dupa 20 de ani.
Cred ca daca nu iti doresti lucruri imposibile in viata reusesti sa traiesti frumos.
Cred ca fiecare varsta aduce cate o revelatie sau cate o mica minune in viata noastra.

Cred ca fiecare are dreptul sa traiasca asa cum isi doreste daca asta nu ii raneste pe altii.
Cred ca invatam pana in ziua in care murim si cea mai frumoasa lectie de viata ne-o dau copiii nostri.

Cred ca cei mai oribili oameni sunt cei prefacuti.
Cred ca instinctul e cel mai bun aliat pe care il ai toata viata.
Cred in a doua sansa. Niciodata in a 3 a.
Cred in liberul arbitru in viata.
Cred ca razbunarile sunt armele oamenilor prosti.

Nu cred ca dupa ce iti iei “o palma” nu trebuie sa intorci si celalat obraz. Mai bine intorci spatele si pleci. Definitiv !

Nu cred intr-o societate in care toata lumea trebuie sa fie egala. Suntem unici si fiecare isi joaca sansa cum poate mai bine. Nu cred ca femeile au nevoie sa fie egale cu barbatii. Si feminismul vine tot dintr-o frustrare (sau mai multe).
Cred ca nu avem dreptul sa ii judecam pe altii desi toti facem asta mult prea des.
Cred ca nu trebuie sa ne pese de gura lumii.

Cred ca daca macar o data in viata ai fi vrut sa opresti timpul in loc inseamna ca ai gustat fericirea pura.
Cred ca in viata iubirile neconditionate sunt cele mai rare si mai pretioase.
Cred ca e bine sa ierti dar e si mai bine sa nu uiti.

Cred ca sinceritatea e un act de curaj de foarte multe ori.
Oamenii lasi vin pe locul 2 dupa cei falsi in clasamentul meu negativ.

Mai cred multe dar nu vreau sa le impartasesc cu nimeni.

Randurile de mai sus nu sunt pilde si nu se cer a fi exemplu de viata pentru nimeni.
Pana la momentul prezent asta m-a invatat viata si cu nerabdare astept toate provocarile ei 😉

IMG_1235

 

6976611-beach-sunset-girl-silhouette

Cafea, muzica si ceva alcool

E foarte interesant sa te stabilesti intr-o tara straina. Suedia, tara nordica e cu mult diferita de Romania, evident.
De doi ani si jumatate de cand am ajuns aici tot aflu lucruri despre ei.
Suedezii sunt printre primii in lume la consumul de cafea si inghetata. Treaba cu cafeaua pot sa o inteleg, mai ales iarna cand e foarte intuneric. Cu inghetata insa sunt maniaci, se cumpara in cantitati industriale indiferent de anotimp. Oricum suedezii nu au treaba prea mare cu frigul, e ceva normal.
Aici la Malmö, in sud, nu e foarte frig insa bate vantul non stop si ploua foarte mult. Cum iese soarele si sunt 15 grade C ii vezi cum se imbraca in haine de vara iar in pauza de pranz isi iau masa pe iarba si fac un pic de plaja pe unde apuca prin oras.

Dupa USA si UK, Suedia este a 3 a tara producatoare de muzica din lume. Sunt super talentati si de aici din tara lor produc si vand muzica buna in toata lumea.

Dupa cafea, inghetata si muzica se mai ocupa si cu “treburi serioase”, beau de sting ! 😀
Si ei si ele, mai ales in weekend-uri se pun in cap !!! Alcoolul in Suedia este monopol de stat si se vinde numai intr-un singur magazin care arata asa cum erau alimentarile la noi pe vremea comunistilor. Bautura cu mai mult de 3 grade e foarte scumpa si ca orice lucru oarecum prohibit este foarte cautat si dorit.
Pentru ca e nebunia asta cu bautura politia vaneaza in draci soferii bauti. Daca te gasesc beat la volan iti pierzi carnetul 1 an si iei si o amenda de te doare ficatul !

Suedezii sunt oameni foarte relaxati, nu ii preocupa masinile scumpe, hainele de firma si nu isi doresc sa impresioneze pe nimeni.
Sunt foarte nationalisti, ce e suedez E CEL MAI BUN !!! Prefera sa dea sute de euro pe haine no name suedeze, facute insa din nush ce materiale ecologice care sunt in general foarte simple si comode. Isi cumpara cate o masina absolut banala si principalele lor preocupari sunt: sa faca sport, sa se relaxeze cat mai mult si sa plece in vacante exotice, undeva la soare, de cateva ori pe an.

“Nepasarea” asta a lor le aduce mult confort psihic si le confera un sentiment de libertate extraordinar la care alte nationalitati nici nu viseaza 😉

2 B continued ….

 

People+8[1]

The hungry heart

Daca m-ar pune cineva sa ma descriu rapid as putea spune ca sunt un om care cauta iubire. Nu pot sa traiesc fara. De cand pot sa imi aduc aminte am iubit. Nu fac prea multe lucruri fara pasiune sau cu jumatati de masura. Sunt atat de incapatanata incat daca nu imi place ceva, cu orice risc, nu pot sa merg mai departe.
Cu toate greutatile si esecurile prin care am trecut, n-am renuntat, cum sa existi fara iubire ? De cate feluri e iubirea ? N-am gasit inca un raspuns, mereu gasesc alte valente, parcurg etape noi. Cu cat trec anii cu atat e mai mare foamea asta in inima mea.

Niciodata nu mi-a fost frica sa arat ca iubesc. Nu pot sa traiesc pe principiul ala stupid ca daca imi arat sentimentele am sa pierd sau nu voi putea sa primesc inapoi aceleasi sentimente.
Dragostea nu se supune legilor sau conventiilor sociale. Cateodata doare si de multe ori te face sa plutesti.
Conditionarile omoara sentimentele si respingerea la fel.

Poti sa iubesti o secunda, o zi sau o viata. Persoane, senzatii, gesturi, soarele, muzica, intamplari banale, etc. toate participa la minunea asta.
Cu cat trece timpul si acumulezi amintiri cu atat te bucuri mai mult de iubirea din fiinta ta.
Cand eram mai tanara devoram iubirile fara pic de rabdare, intre timp am devenit mai cumpatata si mai constienta, savurez orice clipa.

Am sa incerc sa o fac sa inteleaga si pe Lara cat e de importanta iubirea, sa o cultive si sa o pretuiasca. Daca va putea o sa fie fericita.
Primeste multa iubire de la noi si deja stie sa dea inapoi. E uimitor cum un copil atat de mic isi manifesta sentimentele cu atata intensitate. E amuzat sa vezi cat de diferit ne arata dragostea, de la caz la caz. Pe sotu’ il iubeste cumva, pe mine altfel iar bunica-sa e situata in centrul existentei ei. Nu mai zic de iubirea dintre ea si Minnie, blanoasa familiei.

Inceputul e bun, iubirea e aici si creste zi de zi intre noi toti 🙂

 

Primavara mea

 

Primavara si cu mine avem o relatie foarte speciala. E o dragoste cu nabadai. Eu tanjesc dupa ea toata iarna si ea vine cand vrea, uneori cand trebuie, alte ori ma tachineaza si intarzie.
Prima data cand mi-am dat seama cat de mult o iubesc a fost prin liceu. Imi aduc aminte ca era un adevarat ritual, aruncam cu mult dispret hainele groase in cel mai ascuns dulap din casa si imi construiam in fiecare zi tinute de primavara de parca era non stop sarbatoare. Parul aranjat in fiecare zi, machiaj nou, intelegeti treaba ! 😀
Primavara ma face sa stralucesc. Aerul e incredibil, curat, diafan, soarele te alinta, pomii sunt plini de muguri si de flori, pasarile canta de bucurie si ele.
De cele mai multe ori m-am indragostit primavara si cumva au fost si cele mai intense povesti de dragoste (si de sotu’ tot primavara m-am lipit ca marca de scrisoare).

Si acum ma pregatesc la fel cand vine. Merita din plin sa ma gaseasca eleganta !
Aici in Suedia astia rastoarna orasul primavara, planteaza flori, tund copacii de uscaturi, vopsesc ce s-a deteriorat iarna, toata lumea se pregateste. In tara asta am nimerit bine !
Imi place anotimpul asta atat de mult pentru ca totul revine la viata. Eu iarna hibernez, nu imi place frigul deloc (da, stiu care e replica: “te-ai mutat in Suedia” 🙂 🙂 !!!) si cand vine primavara scot nasul afara si reincep sa exist.

Oricum se vede la tot pasul ca lumea e bucuroasa, toti ne bucuram de venirea ei si cred ca de aia e asa de frumoasa si increzuta !

Bine ai venit draga mea, long time no see !

P.S. Track-ul de mai jos nu are legatura cu subiectul insa e pe repeat de cateva zile 😉

 

Free-Spring-Wallpaper[1]

primavara[1]

La doctor in Suedia

Acum doi ani si jumatate cand am ajuns in Suedia totul parea ireal de bine organizat.
De fapt cam asa e, mai toate merg ca unse. Totul se poate face pe internet, plati, programari, anunturi, reclamatii, impozite, you name it ! Au totul organizat ca sa iti faca viata usoara, sa fie totul scris, in regula, la zi.

Asta pana cand te imbolnavesti. La doctor in Suedia e o catastrofa !

Pentru orice boala sau simtom ingrijorator, dai un telefon la policlinica sau faci o programare online si te programeaza cand au timp, peste o saptamana, 2, 3 ….in general te vede o asistenta prima data. Daca nu te tavalesti de durere te cam trimite acasa cu indicatia sa bei apa, sa dormi bine sau sa iei un paracetamol !
Daca exagerezi bine de tot, ori cheama un doctor (pe care il astepti cel putin o ora) ori te programeaza in alta zi cand e vreunul disponibil !! In orice caz, doctorul iti recomanda sa bei apa, sa dormi, etc.
In cazul copiilor parca sunt un pic mai atenti, dar nu exagereaza prea tare! Faci programare si te vad in ziua respectiva si te primesc in ziua respectiva sau maxim a doua zi. In general te trimit acasa cu el si iti recomanda sa il hidratezi bine, sa doarma etc. Abia dupa vreo 5-6 zile de febra si chin catadicsesc sa ii faca analize si sa vada daca are nevioe de alt tratament (analizele ies pe loc, macar atat !)

Daca te apuca dracii si te gandesti sa te duci la urgenta e o miscare pe care o vei regreta. Timpul de asteptare variaza intre 4 si 8 ore. Esti vazut in general de o asistenta care iti spune ca de fapt esti ok si te trimite acasa sau daca vrei sa te vada un doctor mai ai de asteptat, nu se stie cat. Cred ca la urgenta la astia esti primit repede doar daca ajungi injunghiat, impuscat sau in vreo supradoza.
Dupa multa ore de asteptre si multi nervi acumulati am avut ocazia sa cunosc si cativa medici din sistemul suedez ai am realizat ce prost sunt pregatiti. Doctorul suedez cauta pe google informatii, ca deh, nu prea le stie, se scarpina in cap, ezita, te mai intreaba, iar cauta info si te trimite acasa sa bei apa si sa te odihnesti. 🙁

In concluzie, in Suedia, sa te fereasca sfintii sa te imbolnavesti. In rest toate merg bine 🙁

Sa nu va spun ce nervi ma apuca cand aud comentarii despre cat de nenorocit e sistemul sanitar din Roamania si cat de prosti sunt medicii de la noi. Credeti-ma pe cuvant, sansele sa mori cu zile sunt mai mari aici decat acasa.

Regrets… I have a few!

De cand cu Edith Piaf si “Je ne regrette rien” e la moda sa te bati cu pumnul in piept sa zici ca n-ai regrete.
Eu sincer cred ca nici un om intreg la cap nu poate sa spuna ca nu regreta cate ceva in viata. Depinde probabil foarte mult de cat de autosuficient esti ca persoana.

Eu am ceva regrete, nu sunt nici multe si nici putine dar sunt asumate si zilele astea ma gandeam ca unele se pot repara, altele nu.
N-am sa pot sa dau timpul inapoi sa pot sa ii tin in brate mai mult pe cei pe care i-am pierdut si sa le spun fara incetare cat de mult ii iubesc. Nu pot sa calatoresc in timp si sa procedez diferit in cateva situatii care m-au marcat si unde am stiut din secunda doi ca puteam sa “performez” mai bine.
Nu pot sa mai repar inimi frante sau dezamagiri pe care l-am provocat altora. Nici cicatricile din inima mea nu vor disparea probabil dar am invatat sa traiesc cu ele.

Ce pot sa fac ?
Sa le spun mereu si sa le arat celor dragi pe care ii am cat de mult inseamna pentru mine. Prea multa iubire nu cred ca strica nimanui.
Sa incerc sa fiu copil din cand in cand.
Sa ma apuc sa dansez profi iar, chiar daca stiu clar ca nu o sa mai ajung vreodata pe vreo mare scena.
Sa imi las sufletul liber sa viseze.
Sa cant cand vreau sa cant. (tare de tot!!) 🙂
Sa am curaj mai mult, mai ales sa spun NU cand ceva nu e ok.
Sa nu renunt fara lupta, pana la ultima suflare, cand e cazul.
Sa nu ma mai doara asa de tare cand vad cat rau e in jurul meu.
Sa stau cat mai mult la soare fara sa imi fie frica ca o sa fac cancer de piele, murim toti de ceva la un moment dat.
Sa incep sa scriu romanul ala la care ma tot gandesc de ceva vreme.

Mai sunt cateva “chestii” dar sunt doar ale mele si nu o sa le spun nimanui vreodata 😉

Voi ce regrete aveti ? Ca daca sunteti d’aia fara, sigur nu o sa va placa sa ma mai cititi 😀