Toata viata mi-au placut animalele de companie. Cand eram mica veneam acasa cu pui de catel sau pisica si faceam tot posibilul sa ii conving pe ai mei sa ii pastram. Nu am reusit sa ii conving.
Pe la 23 de ani am adus o pisica neagra acasa si cu tot scandalul am reusit sa o pastrez 10 ani.
M-am maritat evident cu mare iubitor de animale si ne-am intors din luna de miere cu un pui de catel de care ne-am indragostit la prima vedere (l-am vazut in Elvetia prima data). Am luat un pinscher toy 🙂 , o fetita de 2 luni si jumatate, pe care am gasit-o tocmai la Buzau intr-o canisa si am botezat-o Minnie.
Pinscher-ul toy isi merita numele nu numai pentru ca este mic cat o jucarie dar mai ales pentru temperamental sau. Minnie e unul din cei mai destepti caini din cati am vazut si este alegerea perfecta pentru o familie cu copii, e foarte jucausa, nu e agresiva si e mica. Dupa ce am luat-o a fost vedeta familiei pana cand a aparut Lara. Cat am fost insarcinata am tot citit articole despre familiile cu caini in care a aparut un copil si m-am pregatit sa o introduc pe Lara in viata de familie fara sa elimin cainele si fara sa provoc crize de gelozie.
Minnie mi-a depasit cu mult asteptarile ! As vea sa pot sa va arat reactia ei cand am venit cu bebelusul acasa 🙂 🙂 🙂  S-a panicat, s-a pus pe burta, era ceva miscator si zgomotos in patutul nou caruia ii daduse tarcoale cateva saptamani. I-am dat-o sa o miroasa, sa vada ce e, i-a lins in viteza o manuta si apoi a inceput sa o pazeasca. La fiecare scancet al Larei dadea alarma 🙂 . Habar n-am cum a inteles ea ca bebelusa trebuie pazita si aparata.
La noi in familie e o distractie permanenta. Initial i-a furat suzetele si aproape toate jucariile se urca si ea in carut sau in balansoarul de bebelus si apoi cand s-a convins ca Lara nu mai pleaca nicaieri si o sa traiasca cu noi mereu si-a luat rolul de sora mai mare in primire.
Si acum are grija de copil, daca Lara prinde viteza prea mare si i se pare ei periculos se duce si se pune in fata ei ca sa o opreasca. 🙂 Cand schimbam pampers-ul Minnie sta si ea cu burta in sus in speranta ca de decidem vreodata sa ii punem si ei chiloti. De la noi mai fura mancare daca nu suntem atenti, de la copil niciodata. 🙂
Minnie intelege un numar impresionant de cuvinte si am ajuns sa vorbim uneori cifrat ca sa nu se prinda despre ce e vorba. Isi face nevoile la pampers-ul ei personal si de fiecare data cere un biscuit recompensa. Incerca sa ne pacaleasca uneori, se preface ca a face si cere biscuit 🙂 Cred ca e inutil sa va spun de cate ori a pacalit-o pe mama sau pe soacra-mea (isi alege victima din randul celor lipsiti de experienta  😉 ).

Ne-a spus cineva, candva ca Minnie e un caine norocos pentru ca are stapani ca noi. Eu cred ca este exact invers, noi suntem cei norocosi !