The magic scarf

Sunt in masina, se fumeaza cu geamul deschis. Ma cuprinde frigul si caut ceva cu care sa ma acopar. Iau fularul lui si il infasor in jurul gatului meu. Dintr-o data ma cuprinde mirosu Lui atat de familiar si ma topesc de placere.
Nu imi vine sa vorbesc ca sa nu stric starea de bine care m-a cuprins. Desi sunt la 200 si ceva de km departare de casa ma simt acasa, in siguranta cu el.
Trag cu ochiul pe furis, conduce atent dar relaxat. Ce frumos e !!! Mintea mea e bombardata de zeci de amintiri adunate fara stire in aproape 7 ani impreuna. Ne-am luat de mana si am plecat in viata. Ne-am rasturnat destinele si le-am reasezat.
Nu e omul perfect, nu pentru toata lumea, doar pentru mine !
Mirosul lui ma incalzeste si imi reaminteste tot. Tot ce suntem noi, cu bune si mai putin bune. Cu hohote de ras si lacrimi de neputinta. Cu nopti nedormite langa copil, cu planuri si griji. Cu mutari si stramutari. Fiinta lui ma mangaie numai pentru ca exista si pentru ca e langa mine.
Cand pleaca de langa noi mi-e un dor infinit de el. Atunci imi dau seama cat iubesc de fapt. Cand revine zgomotul cheii in usa ma scutura de fericire. Asteptarea se termina, e acasa, vorbim sau uneori doar ne zambim complice. De fiecare data dupa cateva ore separat vine si imi revine starea de bine, e ceva ce nu se spune doar se simte prin toti porii.
Se inchide geamul, s-a fumat tigara, fugim acasa spre iubirea in stare pura, are 2 ani si 11 luni, ochi turcoaz si zambet larg.