Tag Archives: blog

Copilul cu ochii turcoaz

Posted on by

Stiti ca exista vorba aia romaneasca de duh referitoare la copii ”s-a aruncat in neam” 🙂 !

De cand am aflat ca am ramas insarcinata mi-am dorit sa treaca cele 9 luni mai repede ca sa imi vad copilul. Sa vad ce am fost in stare sa facem sotu’ si cu mine. Pe Lara n-am putut sa mi-o imaginez in nici un fel pana cand am vazut-o pentru prima oara. O singura dorinta am avut, sa semene cu bunica mea la ochi, sa ii aiba albastri 🙂 . Avand in vedere ca eu am ochii caprui iar “colegul meu de camera” ii are verzi spre caprui, sansele ca Lara sa fie un copil cu ochii albastri erau spre zero.

Am nascut un copil lung (54 cm) – pentru cat sunt eu de mica- si durduliu, cu par negru, care semana leit cu taica-su 🙂 . La vreo 2 saptamani am avut confirmarea clara ca are ochii albastri si pe masura ce trecea timpul culoarea  devenea din ce in ce mai puternica.

Acum fetita noastra are 1 ani si 4 luni, e blonda si are ochii turcoaz ! E tare desteapta si indemanatica. Avem cel mai vesel copil din lume si e zvapaiata ca un baiat  🙂 . Mai in gluma, mai in serios ii mai zic GOE 😀

E tare amuzant sa vezi ce a luat de la fiecare din noi. Nu seamana fizic prea mult cu parintii ei, in schimb semana tare mult cu tatal meu. Face aceleasi fete, zambeste ca el etc. E mancacioasa nevoie mare (ceea ce pt mine e cea mai mare surpriza!!) si nu sta locului o secunda. Rade mucalit ca soacra mea si nu vrea sa doarma. Somnul e un lucru inutil pentru copilul meu. De ce sa doarma cand are atatea de facut ?!? Jucarii, bunica, tata, mama care danseaza si canta si se maimutaresc, catelul Minnie care o secondeaza permanent. Somn ? Nuuuuuuuu… Mai avem de lucrat la treaba asta pentru ca noi doi suntem niste somnorosi  😉

Pana sa fim parinti nu prea eram innebuniti dupa copiii altora si nici nu intelegeam multe lucruri despre ce inseamna meseria asta de parinte, a naibii de grea dar tot pe atat de frumoasa.

Lara ne uimeste zilnic cu minunile pe care le face si ne face sa o iubim in fiecare secunda tot mai mult. Copilul mic si blond cu ochi turcoaz ne face sa fim cu adevarat fericiti.

Copiii vostri cu cine seamana cel mai mult ?

photo(1)

photo(2)

photo(3)

photo(4)

photo(5)

 

 

 

 

Varsta de aur !

Posted on by

Daca m-ar intreba cineva despre fericire as raspunde ca pentru mine una din perioadele cele mai fericite din viata mea a fost copilaria. M-as intoarce in timp si as vrea sa retraiesc fiecare clipa exact asa cum a fost. Cu ai mei tineri si energici, frumosi, iubitori si foarte exigenti, cu prietenii mei de atunci si jucariile noastre modeste dar infinit pretuite. Cu bunicii !!! Daaaa bunicii mei, cei mai buni de pe planeta.
As vrea sa ma trezesc dimineata si sa simt miros de paine prajita si de ceai de sunatoare cu lamaie, sa ma ia bunica in brate si sa ma duca la baie inca motaind, sa mai simt mirosul de pamant ud si iarba de pe strada mea topaind in drum spre gradinita. As vrea sa ma tina bunicul de mana in timp ce ma dezechlibrez pe patinele cu rotile sau pe cele de gheata, sa stiu ca dupa orice plimbare in parcul IOR ma duce la cofetarie si imi cumpara o prajitura si o limonada si ma urca pe scaunul de metal de pe terasa cofetariei si ma priveste zambind cum ma maimutaresc mai mult decat mananc 🙂
Mi-e atat de dor de bunicii mei incat as vrea sa dau timpul inapoi si sa retraiesc anii aia minunati cand eram alaturi de ei !
As vrea sa pot sa mai alerg cu 100 la ora spre prietenii mei din fata blocului si sa organizam in felul nostru strategia de cocotare in toti cordodusii din jur. As vrea sa ma uit de 10 ori spre geamul de unde ma striga bunica sa vin la masa de pranz la 12.30 fix. Da,  a fost perioada cea mai fericita si fara griji in care toata lumea ma proteja si ma alinta.

Fetita mea are noroc, are inca 3 bunici, care au venit la noi in vizita pe rand si au mare grija de ea. De aproape 3 luni e mama la noi si a intinerit cu 10 ani de cand stau toata ziua amandoua. Se joaca, canta si danseaza amandoua, citesc si comenteaza tot ce gasesc prin carti, se plimba ore intregi pe afara, abia o mai ia de la leagane. O invata bunica toate minunile din lume 🙂 Acum Lara e cel mai rasfatat 🙂 copil iar eu as vrea sa simta tot la fel de puternic fericirea asta de copil iubit si alintat asa cum am trait-o si eu.
Fericirea cea mai mare e copilaria !

 photo(1)

Gatitul ! O placere nebanuita

Posted on by

Pana la 36 de ani mi-am facut cumparaturile la mama si la bunica in frigider 🙂 . A functionat perfect. Un sistem bine pus la punct de castroane si oale se plimbau sistematic intre casa mea si casele lor, toata lumea era fericita, inclusiv sotul care stia ca nu se insoara cu o bucatareasa.
Cand am plecat din tara (acum 7 luni) am pierdut si accesul liber la mancarea facuta de mama. Sa comandam mancare gatita in fiecare zi era exclus si intr-o seara ma abordeaza iubitul meu si imi spune timid ca nu poate sa traiasca doar cu sendvisuri. Corect. Eu pot, el nu !
Buuuun sa ma apuc de gatit.
Am uitat sa va spun ca stiam sa gatesc cate ceva, o ciorba, o friptura la cuptor, niste salate cu maioneza, deh…ce imi placea mie sa mananc si am mai incercat. Daca tot a mers treaba cu mancare rece de ce sa ma agit ? Ani de zile mi s-a parut o mare pierdere de timp sa stai “la cratita”. Insa de data asta mi-am luat sarcina in serios. Cum sa imi las sotul infometat ? 🙂
Dupa intrebarea fireasca “ce vrei sa mananci maine?” am intrat in panica ! Nu stiam sa fac musaca, mancare de mazare cu carne, sarmale etc. Cea mai buna solutie: google it !
Internetul e un izvor nesecat de retete, iti trebuie doar putina rabdare sa cauti si sa studiezi variantele de retete disponibile si sa alegi ce iti suna mai bine si ce seamana cu ce ai mancat la mama acasa.
Prima data am nimerit-o. Si a doua oara. 🙂 Si de atunci o nimeresc mereu. Nu ma laud, va spun doar ca am mare noroc, fac mancare buna si am constatat ca e o forma de relaxare excelenta. E de nepretuit reactia pe care o primesc de cate ori fac o mancare noua si ii place la nebunie. Pentru cateva feluri am primit chiar aprecierea ca “n-am mai mancat asa… bun pana acum”. Fac mancare cu o placere nebuna pe care nu credeam ca o sa o experimentez vreodata.
Testul suprem a fost de sarbatori cand au venit socrii in vizita o luna si le-am gatit eu. LE-A PLACUT LA NEBUNIE. Si cine il cunoaste pe socrul meu stie ca e ff greu de multumit 🙂 🙂 🙂
Pe scurt, mi am descoperit o placere extraordinara care probabil are legatura si cu faptul ca fac ceva pentru cei pe care ii iubesc.
Noul meu challenge ? Mi-am cumparat o carte de mancaruri asiatice in limba suedeza, so wish me luck 🙂
Voi gatiti ? Va place sau e o obligatie de familie ?
Mai jos gasiti o reteta de musaca 🙂 , poate va tenteaza sa incercati.

http://www.samancam.ro/mancaruri-cu-carne/musaca-de-cartofi-899/

Frumusetea pierduta

Posted on by

Toata lumea stie ca suedezii se mandresc nevoie mare cu femeile lor frumoase. Credeti-ma pe cuvant au cu ce ! (btw si barbatii sunt frumosi raaau de tot 🙂 )
Suedezele in majoritatea lor blonde si cu ochii albastri, sunt femei inalte si cu forme. Exista si cateva exemplare satene sau brunete si ele frumoase. Desi sunt blonde, nu sunt spalacite si se ingrijesc foarte mult, spre deosebire de alte femei din tari la fel de evoluate (Anglia, Germania, U’ve got the point).
Ce ma incanta pe mine cel mai mult la fetele astea frumoase este naturaletea lor. Repet, se ingrijesc dar nu exagereaza cu nimic. Fara sa vreau fac mereu comparatia adolescentelor de aici cu cele de la noi si ma intristez tare mult cand ma gandesc la “modelul pitzipoanca” care a invadat Bucurestiul. Din cap pana in picioare, prea multe din tinerele noastre romance, arata din ce in ce mai mult a femei gonflabile. Sprancene tatuate (HORROR, HORROR !!!!!), extensii, acid hialuronic in buze, unghii false, silicoane care le depasesc usor circumferinta capului etc. Imbracate ca la bordel defileaza pe la mall-uri cu genti fake, platforme de musama, de mana cu vreun “om de afaceri” colorat, (care vinde telefoane la coltul strazii), cu multi ani mai in varsta, care sponsorizeaza investitiile in fizicul minunat al “piesei” cu care se afiseaza. Habar n-am cum s-a ajuns asa, dar e tare trist. In mod sigur modele gen columbeanca, cruduta, blonda senzuala, dragusanca si multe altele de gen au reusit cumva sa modifice o parte semnificativa a generatiei de adolescente de azi. Cand eram eu pe la vreo 16-23 de ani nu erau fetele asa. Mai vedeai o fusta scurta, o bustiera indrazneata, un machiaj mai spectaculos dar nu atata vulgaritate si prost gust. Fetele ieseau in oras sa se distreze, nu la produs 🙁 .
Credeti-ma nu sunt vreo hoasca de 37 de ani careia ii stau in gat fetele tinere, tocmai ce va spuneam ca fetele tinere din Suedia imi plac la nebunie, le admir din tot sufletul. Sunt fresh, au tenul curat nu zugravit cu tone de machiaje, le stralucesc ochii. Au tunsori extravagante si sunt imbracate la moda, nu dezbracate !
Nu am nimic nici impotriva unor operatii estetice daca ele corecteaza niste defecte grave, vreun nas imens, urechi clapauge. Femeile care nu au sani deloc si au un mare complex din cauza asta sunt total indreptatite sa isi faca o augumentare de sani decenta care sa le ridice moralul si sa le ajute sa poata imbraca orice isi doresc. La fel si cele care au avut sani foarte mari si dupa nasteri si scaderi majore de greutate sufera din cauza efectelor gravitatii, just go for it !
Un machiaj frumos, o haina bine aleasa, naturaletea si mai ales atitudinea pot face orice femeie tanara sau matura sa arate bine.
Postarea de fata e ca un strigat : Fetelor nu va stricati frumusetea prin artificii ridicole ! Romancele sunt femei extraordinar de frumoase, multe din ele muuuult mai frumoase decat suedezele 🙂 🙂 🙂

Magazines-24 (10)

O jucarie vie

Posted on by

Toata viata mi-au placut animalele de companie. Cand eram mica veneam acasa cu pui de catel sau pisica si faceam tot posibilul sa ii conving pe ai mei sa ii pastram. Nu am reusit sa ii conving.
Pe la 23 de ani am adus o pisica neagra acasa si cu tot scandalul am reusit sa o pastrez 10 ani.
M-am maritat evident cu mare iubitor de animale si ne-am intors din luna de miere cu un pui de catel de care ne-am indragostit la prima vedere (l-am vazut in Elvetia prima data). Am luat un pinscher toy 🙂 , o fetita de 2 luni si jumatate, pe care am gasit-o tocmai la Buzau intr-o canisa si am botezat-o Minnie.
Pinscher-ul toy isi merita numele nu numai pentru ca este mic cat o jucarie dar mai ales pentru temperamental sau. Minnie e unul din cei mai destepti caini din cati am vazut si este alegerea perfecta pentru o familie cu copii, e foarte jucausa, nu e agresiva si e mica. Dupa ce am luat-o a fost vedeta familiei pana cand a aparut Lara. Cat am fost insarcinata am tot citit articole despre familiile cu caini in care a aparut un copil si m-am pregatit sa o introduc pe Lara in viata de familie fara sa elimin cainele si fara sa provoc crize de gelozie.
Minnie mi-a depasit cu mult asteptarile ! As vea sa pot sa va arat reactia ei cand am venit cu bebelusul acasa 🙂 🙂 🙂  S-a panicat, s-a pus pe burta, era ceva miscator si zgomotos in patutul nou caruia ii daduse tarcoale cateva saptamani. I-am dat-o sa o miroasa, sa vada ce e, i-a lins in viteza o manuta si apoi a inceput sa o pazeasca. La fiecare scancet al Larei dadea alarma 🙂 . Habar n-am cum a inteles ea ca bebelusa trebuie pazita si aparata.
La noi in familie e o distractie permanenta. Initial i-a furat suzetele si aproape toate jucariile se urca si ea in carut sau in balansoarul de bebelus si apoi cand s-a convins ca Lara nu mai pleaca nicaieri si o sa traiasca cu noi mereu si-a luat rolul de sora mai mare in primire.
Si acum are grija de copil, daca Lara prinde viteza prea mare si i se pare ei periculos se duce si se pune in fata ei ca sa o opreasca. 🙂 Cand schimbam pampers-ul Minnie sta si ea cu burta in sus in speranta ca de decidem vreodata sa ii punem si ei chiloti. De la noi mai fura mancare daca nu suntem atenti, de la copil niciodata. 🙂
Minnie intelege un numar impresionant de cuvinte si am ajuns sa vorbim uneori cifrat ca sa nu se prinda despre ce e vorba. Isi face nevoile la pampers-ul ei personal si de fiecare data cere un biscuit recompensa. Incerca sa ne pacaleasca uneori, se preface ca a face si cere biscuit 🙂 Cred ca e inutil sa va spun de cate ori a pacalit-o pe mama sau pe soacra-mea (isi alege victima din randul celor lipsiti de experienta  😉 ).

Ne-a spus cineva, candva ca Minnie e un caine norocos pentru ca are stapani ca noi. Eu cred ca este exact invers, noi suntem cei norocosi !

 

71974_1638671976009_1710481_n

269574_2170862320435_6938156_n

257464_2059891106224_5361435_o

 

1521356_10202670333428828_978296825_n

Dieta – un test psihologic

Posted on by

Mai bine de 31 de ani am fost model scandura. Am avut pe rand porecle gen: scobitoare, aschie, frunza in vant, femeia snur etc. Mama are si acum traume de cand eram mica si nu mancam aproape nimic si ma intreaba la telefon (am 37 de ani !!!) daca am mancat bine. Am enervat pe toata lumea ani de zile pentru ca puteam sa mananc orice si mai ales in orice cantitate si nu se punea un gram pe mine. Daca ma suparam rau mi se taia pofta de mancare de tot si in cateva zile ajungeam schelet ambulant. Tot pana la 31 de ani am fost o fumatoare pasionata !

Dupa ceva munca de lamurire cu mine insami m-am lasat de fumat. Am reusit desi se faceau pariuri ca nu o sa pot, prea fumam cu placere :))
In anul in care am renuntat la tigari m-am ingrasat vreo 5 kg, mai ales cu ajutorul unui concediu de 10 zile la un hotel all inclusive din Turcia, unde am mancat like every 2 hours de parca nu vazusem mancare in viata mea 🙂

La 33 de ani m-am maritat. La 35 am ramas insarcinata si la 36 am nascut-o pe Lara. Cand am ramas gravida aveam 51 de kg, in ziua in care am nascut aveam 71 kg !!!!! 71 !!! Pe scurt ma simteam ca o balena esuata 🙁
Evident ca n-am inceput sa ma lupt cu kg imediat, am avut ceva de furca cu o depresie post natala apoi cu o foame de lup de care se pare cu nu reusesc sa mai scap.
Cand avea Lara vreo 4 luni am tinut o dieta de care eram sigura, luata de la dr. nutritionist insa n-am putut sa o duc la capat si dupa vreo 5 sapt am renuntat. Efect yo-yo garantat.

In luna ian. 2014 ma urc pe cantar pentru ca ma dureau deja ochii cand ma uitam in oglinda. SOC 67 kg !!! (sa ne intelegem, am 1.64 inaltime). Adica masura 40 la haine ! In plus ma vad si in niste poze recente!!! Sa lesin !

Am facut toata introducerea asta lunga ca sa inteleaga toata lumea ca dupa o viata intreaga in care n-am avut nici o problema cu greutatea si cu mancarea m-am trezit ca trebuie sa iau masuri drastice.
Nu imi place sa fac sport deci varianta cu mananci dar faci miscare si dai jos la mine nu functioneaza. Am un regim de viata sedentar si imi place foarte tare !
Deci, inapoi la dieta ! Am slabit in 2 luni 9 kg. Pentru mine a fost una din cele mai mari provocari de pana acum.
Dieta tinuta corect este in primul rand o lupta cu propriul psihic. De la inceput am stiut ca daca vreau sa slabesc nu trebuie sa renunt si nici sa mai gust cate ceva din cand in cand !! SA MAI GUST asta e dusmanul cel mai mare al procesului de slabire. Aproape toate cunostintele mele au tinut diete de-a lungul vietii. Multe din ele n-au functionat si au fost abandonate rapid, cu reveniri pentru cauze nobile: merg la o nunta si trebuie sa arat bine in rochie, ma duc la mare si trebuie sa slabesc cateva kg etc. SA MAI GUST e obiceiul care face toate dietele ineficiente !
Nu cred ca are rost sa va spun cat am luptat cu mine SA NU GUST nimic ! Asta in conditiile in care am gatit pentru sot si mama (care e in vizita fix de cand am inceput dieta.) Sa va mai spun cate bunatati si tentatii culinare am descoperit in tara asta in care m-am mutat ?!? (Suedia) Nu m-am inchis in casa, am fost la zile de nastere, la restaurant etc. si am mancat salata, in dieta mea e permisa oricand. Pot sa va mai spun ca aveam impresia uneori ca si pietrele pot sa fie mai bune decat ce aveam eu voie sa mananc la regim 🙁

In concluzie, dieta mea nu e mai buna ca altele. N-am reusit sa slabesc decat atunci cand am fost in stare sa ma lupt (si sa castig lupta) cu psihicul meu. N-am ajuns la 51 de kg, greutatea pe care o aveam acum doi ani, inainte sa fac un copil. Probabil nici nu o sa mai ajung dar am reusit sa mai intru in unele haine si ma uit acum cu oarecare “dispret” la hainele cumparate pt 67 de kg 🙂 😉 .

Care e marea provocare acum ? Sa ma mentin la 58 de kg. Psihicul meu o sa aiba de furca 🙂

diet