Viata e plina de experiente, unele dulci, unele amare, altele foarte iuti, sunt arome diafane sau izbitoare.
Nu exista viata fara gust, depinde de noi cum facem fata provocarilor si daca reusim sa ne bucuram de lucurile mici, care ne aduc fericirea de zi cu zi.
Cuvintele aromate incerca sa va descrie trairile si experientele mele.
Tot ce traim ne face mai buni, mai puternici si…mai aromati.

Pentru ca nu as putea niciodata sa imi fac o caracterizare obiectiva am rugat doua prietene, care deja scriu de ceva timp (http://sleepy00.com si http://desamanta.blogspot.ro ) si o fac cu mare talent si obiectivitate, sa va povesteasca cum ma vad ele.

• Sleepy

Ați văzut Matrix, da? Nuș dacă vă amintiți dar fiecare are în cap o imagine a sinelui său. Ză best din toate imaginile.
Și eu însămi am în cap cred o imagine de-a mea de pe la 27 de ani așa și mă mai șochez când mă uit în oglindă ).
Ei bine, când mă gândesc la Maggie, am în cap imaginea ei de la o petrecere, cu o rochiță mov și niște mărgele galbene, cu o freză very a la Carrie Bradshaw . Veșnic aranjată, parfumată, cu părul ondulat. Tot așa, în imaginația mea, Maggie e veșnic hlizită (are un râs caracteristic, nu știti voi :P) și debordând de energie (nuș frate de unde are atâta, dar nu mi s-a părut că s-a diminuat nici acum, când e mămică și teoretic, ușor mai obosită). Așadar, Maggie are blog. Habar n-am ce-o să scrie-n el (sigur sigur ceva și despre Lara cea frumoasă). Însă știind-o pe Maggie sunt sigură, că, dacă o face cu pasiune, o să îi iasă absolut perfect .

• Desamanta

De unde incep?
Cred ca cel mai bine ar fi sa incep cu mine: in general vorbesc mult si am mereu, dar mereu, ceva de comentat si de adaugat. Imi mai place sa am si ultimul cuvant, sa fiu sarcastica, ironica si uneori rautacioasa si mai ales, am mereu dreptate. E felul meu de ma apara si de a distrage atentia de la faptul ca mi-e greu sa vorbesc despre ce imi atinge sufletul.
Continuu cu a spune ca “prietenii uneori iti cer lucruri traznite” cum ar fi sa vorbesti despre ei! Si e greu, incredibil de greu, pentru ca “prietenii” nu se vorbesc, se simt.
Maggie a fost o perioada colega mea. Si atat. Si pe urma prietena prietenei mele. Iar noi doua eram de pe alte planete. Adica toate trei eram de pe aaaaaalte planete, alte filme! Nu ne-am calcat pe bataturi, nu ne-am purtat nesuferit una cu cealalta, adica ea nu, mie se prea poate sa-mi fi iesit involuntar. Nu ne-am petrecut vacante impreuna, doar un weekend la Breaza, nu am iesit prea mult impreuna, oricum ne placeau alte genuri de locuri si muzica- eu eram inca in perioada “bombe psihologice”, ea mergea in locuri mai dragute si elegante. Era cea mai “fashion” tipa de la job, mereu ca scoasa din cutie, mi-a amintit de multe ori de Carrie din Sex&theCity. Pe bune, cred ca 90% dintre femeile din jur se uitau lung la ea, unele cu drag, unele cu admiratie si altele cu invidie, celelalte 10% se prefaceau ca nu se uita. (evident, ca modestia nu ma lasa sa spun in ce categorie intram eu). Rade molipsitor, cu tot sufletul, e o hlizita.
M-a invata sa ma intreb “ce ai de pierdut daca faci ce simti?” .
Am vazut-o facand lucruri cu curaj pe care eu, control freak, nu l-as fi avut, cu seninatea pe care mi-as dori sa o am, cu increderea ca totul o sa fie bine si cu hotararea ca trebuie sa-ti placa unde si cum esti. O stiti pe aia, “everything is going to be all right in the end, if it’s not all right, it is not the end”? Eu cred ca i se potriveste.
De la ea stiu ca fericirea vine si din curajul de a alege.
Am devenit prietene “atipice”, adica alea care vorbesc rar, se vad si mai rar si o fac ca si cand nu s-ar mai fi vazut de ieri, se uita cu drag la poze si se bucura.
Si e greu sa vorbesti despre prieteni de care ti-e dor si drag desi ati petrecut putin timp impreuna, dar care cumva te-au citit. Eu cred ca aia sunt prieteni, oamenii care te citesc si nu o spun cu voce tare si care iti zambesc complice si se bucura ca aveti “secretul” vostru.
Mi-a spus ca isi face blog, mi-as dori sa va scrie macar o parte din ceea ce am reusit eu sa citesc in ea pana acum.