Monthly Archives: February 2016

The hungry heart

Posted on by

Daca m-ar pune cineva sa ma descriu rapid as putea spune ca sunt un om care cauta iubire. Nu pot sa traiesc fara. De cand pot sa imi aduc aminte am iubit. Nu fac prea multe lucruri fara pasiune sau cu jumatati de masura. Sunt atat de incapatanata incat daca nu imi place ceva, cu orice risc, nu pot sa merg mai departe.
Cu toate greutatile si esecurile prin care am trecut, n-am renuntat, cum sa existi fara iubire ? De cate feluri e iubirea ? N-am gasit inca un raspuns, mereu gasesc alte valente, parcurg etape noi. Cu cat trec anii cu atat e mai mare foamea asta in inima mea.

Niciodata nu mi-a fost frica sa arat ca iubesc. Nu pot sa traiesc pe principiul ala stupid ca daca imi arat sentimentele am sa pierd sau nu voi putea sa primesc inapoi aceleasi sentimente.
Dragostea nu se supune legilor sau conventiilor sociale. Cateodata doare si de multe ori te face sa plutesti.
Conditionarile omoara sentimentele si respingerea la fel.

Poti sa iubesti o secunda, o zi sau o viata. Persoane, senzatii, gesturi, soarele, muzica, intamplari banale, etc. toate participa la minunea asta.
Cu cat trece timpul si acumulezi amintiri cu atat te bucuri mai mult de iubirea din fiinta ta.
Cand eram mai tanara devoram iubirile fara pic de rabdare, intre timp am devenit mai cumpatata si mai constienta, savurez orice clipa.

Am sa incerc sa o fac sa inteleaga si pe Lara cat e de importanta iubirea, sa o cultive si sa o pretuiasca. Daca va putea o sa fie fericita.
Primeste multa iubire de la noi si deja stie sa dea inapoi. E uimitor cum un copil atat de mic isi manifesta sentimentele cu atata intensitate. E amuzat sa vezi cat de diferit ne arata dragostea, de la caz la caz. Pe sotu’ il iubeste cumva, pe mine altfel iar bunica-sa e situata in centrul existentei ei. Nu mai zic de iubirea dintre ea si Minnie, blanoasa familiei.

Inceputul e bun, iubirea e aici si creste zi de zi intre noi toti 🙂

 

https://www.youtube.com/watch?v=l1RaRi9TIPs

Primavara mea

Posted on by

 

Primavara si cu mine avem o relatie foarte speciala. E o dragoste cu nabadai. Eu tanjesc dupa ea toata iarna si ea vine cand vrea, uneori cand trebuie, alte ori ma tachineaza si intarzie.
Prima data cand mi-am dat seama cat de mult o iubesc a fost prin liceu. Imi aduc aminte ca era un adevarat ritual, aruncam cu mult dispret hainele groase in cel mai ascuns dulap din casa si imi construiam in fiecare zi tinute de primavara de parca era non stop sarbatoare. Parul aranjat in fiecare zi, machiaj nou, intelegeti treaba ! 😀
Primavara ma face sa stralucesc. Aerul e incredibil, curat, diafan, soarele te alinta, pomii sunt plini de muguri si de flori, pasarile canta de bucurie si ele.
De cele mai multe ori m-am indragostit primavara si cumva au fost si cele mai intense povesti de dragoste (si de sotu’ tot primavara m-am lipit ca marca de scrisoare).

Si acum ma pregatesc la fel cand vine. Merita din plin sa ma gaseasca eleganta !
Aici in Suedia astia rastoarna orasul primavara, planteaza flori, tund copacii de uscaturi, vopsesc ce s-a deteriorat iarna, toata lumea se pregateste. In tara asta am nimerit bine !
Imi place anotimpul asta atat de mult pentru ca totul revine la viata. Eu iarna hibernez, nu imi place frigul deloc (da, stiu care e replica: “te-ai mutat in Suedia” 🙂 🙂 !!!) si cand vine primavara scot nasul afara si reincep sa exist.

Oricum se vede la tot pasul ca lumea e bucuroasa, toti ne bucuram de venirea ei si cred ca de aia e asa de frumoasa si increzuta !

Bine ai venit draga mea, long time no see !

P.S. Track-ul de mai jos nu are legatura cu subiectul insa e pe repeat de cateva zile 😉

 

Free-Spring-Wallpaper[1]

primavara[1]

La doctor in Suedia

Posted on by

Acum doi ani si jumatate cand am ajuns in Suedia totul parea ireal de bine organizat.
De fapt cam asa e, mai toate merg ca unse. Totul se poate face pe internet, plati, programari, anunturi, reclamatii, impozite, you name it ! Au totul organizat ca sa iti faca viata usoara, sa fie totul scris, in regula, la zi.

Asta pana cand te imbolnavesti. La doctor in Suedia e o catastrofa !

Pentru orice boala sau simtom ingrijorator, dai un telefon la policlinica sau faci o programare online si te programeaza cand au timp, peste o saptamana, 2, 3 ….in general te vede o asistenta prima data. Daca nu te tavalesti de durere te cam trimite acasa cu indicatia sa bei apa, sa dormi bine sau sa iei un paracetamol !
Daca exagerezi bine de tot, ori cheama un doctor (pe care il astepti cel putin o ora) ori te programeaza in alta zi cand e vreunul disponibil !! In orice caz, doctorul iti recomanda sa bei apa, sa dormi, etc.
In cazul copiilor parca sunt un pic mai atenti, dar nu exagereaza prea tare! Faci programare si te vad in ziua respectiva si te primesc in ziua respectiva sau maxim a doua zi. In general te trimit acasa cu el si iti recomanda sa il hidratezi bine, sa doarma etc. Abia dupa vreo 5-6 zile de febra si chin catadicsesc sa ii faca analize si sa vada daca are nevioe de alt tratament (analizele ies pe loc, macar atat !)

Daca te apuca dracii si te gandesti sa te duci la urgenta e o miscare pe care o vei regreta. Timpul de asteptare variaza intre 4 si 8 ore. Esti vazut in general de o asistenta care iti spune ca de fapt esti ok si te trimite acasa sau daca vrei sa te vada un doctor mai ai de asteptat, nu se stie cat. Cred ca la urgenta la astia esti primit repede doar daca ajungi injunghiat, impuscat sau in vreo supradoza.
Dupa multa ore de asteptre si multi nervi acumulati am avut ocazia sa cunosc si cativa medici din sistemul suedez ai am realizat ce prost sunt pregatiti. Doctorul suedez cauta pe google informatii, ca deh, nu prea le stie, se scarpina in cap, ezita, te mai intreaba, iar cauta info si te trimite acasa sa bei apa si sa te odihnesti. 🙁

In concluzie, in Suedia, sa te fereasca sfintii sa te imbolnavesti. In rest toate merg bine 🙁

Sa nu va spun ce nervi ma apuca cand aud comentarii despre cat de nenorocit e sistemul sanitar din Roamania si cat de prosti sunt medicii de la noi. Credeti-ma pe cuvant, sansele sa mori cu zile sunt mai mari aici decat acasa.

Regrets… I have a few!

Posted on by

De cand cu Edith Piaf si “Je ne regrette rien” e la moda sa te bati cu pumnul in piept sa zici ca n-ai regrete.
Eu sincer cred ca nici un om intreg la cap nu poate sa spuna ca nu regreta cate ceva in viata. Depinde probabil foarte mult de cat de autosuficient esti ca persoana.

Eu am ceva regrete, nu sunt nici multe si nici putine dar sunt asumate si zilele astea ma gandeam ca unele se pot repara, altele nu.
N-am sa pot sa dau timpul inapoi sa pot sa ii tin in brate mai mult pe cei pe care i-am pierdut si sa le spun fara incetare cat de mult ii iubesc. Nu pot sa calatoresc in timp si sa procedez diferit in cateva situatii care m-au marcat si unde am stiut din secunda doi ca puteam sa “performez” mai bine.
Nu pot sa mai repar inimi frante sau dezamagiri pe care l-am provocat altora. Nici cicatricile din inima mea nu vor disparea probabil dar am invatat sa traiesc cu ele.

Ce pot sa fac ?
Sa le spun mereu si sa le arat celor dragi pe care ii am cat de mult inseamna pentru mine. Prea multa iubire nu cred ca strica nimanui.
Sa incerc sa fiu copil din cand in cand.
Sa ma apuc sa dansez profi iar, chiar daca stiu clar ca nu o sa mai ajung vreodata pe vreo mare scena.
Sa imi las sufletul liber sa viseze.
Sa cant cand vreau sa cant. (tare de tot!!) 🙂
Sa am curaj mai mult, mai ales sa spun NU cand ceva nu e ok.
Sa nu renunt fara lupta, pana la ultima suflare, cand e cazul.
Sa nu ma mai doara asa de tare cand vad cat rau e in jurul meu.
Sa stau cat mai mult la soare fara sa imi fie frica ca o sa fac cancer de piele, murim toti de ceva la un moment dat.
Sa incep sa scriu romanul ala la care ma tot gandesc de ceva vreme.

Mai sunt cateva “chestii” dar sunt doar ale mele si nu o sa le spun nimanui vreodata 😉

Voi ce regrete aveti ? Ca daca sunteti d’aia fara, sigur nu o sa va placa sa ma mai cititi 😀