Duminica impreuna

De cand ma stiu in familia mea a existat traditia meselor de praz luate duminica cu toata familia. Se organizau de cele mai multe ori la bunici acasa (am avut sansaΒ sa am bunicii in Bucuresti), si uneori la parintii mei, mai ales cand era cald si frumos si dupa masa ne beam cafeaua in curte, la umbra. Duminica se discutau problemele arzatoare ale saptamanii si puneam tara la cale pentru ce urma.
Mie mi-au ramas in suflet mesele de la bunici pe timp de iarna. Plecam de acasa pe jos spre ei si imi scartaia zapada sub talpi, respiram cu nesat aerul rece si curat, ajungeam cu obrajii rosii la ei si cu o foame de lup.
Ma astepta casa calda plina de arome. Bunica ne servea o supa calda, un fel principal copios si un desert pe cinste.
Dupa masa simteam o toropeala placuta si nu stiam cum sa ma bag la caldura in pat sub plapuma mai repede. Ma duceam in dormitorul bunicii, venea si ma invelea, ma mangaia si adormeam ca un prunc. Cel mai linistit somn acolo era, la ea acasa, in patul ei in care am dormit de mica langa ea.
Nu lipseam niciodata de la mesele noastre, singurele exceptii erau atunci cand eram plecata din Bucuresti.
Am reusit sa ma bucur de duminicile astea pana la 32 de ani cand s-a dus ea. Am fost o norocoasa !

Incerc astazi sa fac acelasi lucru pentru Lara. Duminica in familie, cu masa bogata si discutii despre tot si toate sunt minuni pentru suflet si iti creaza amintiri de nepretuit.
In duminica asta a nins in Suedia, Lara a fost cu sotu’ la saniush, au facut un om de zapada si s-au tavalit prin zapada cat au putut pana la ora pranzului.
Eu si mama (care e la noi) am gatit si am luat pranzul ca pe vremuri.
Desi personajele s-au schimbat, sentimentul e acelasi.
Dupa masa Lara si bunica dorm si noi ne bem cafeaua.
Afara ninge ca-n povesti πŸ™‚

 

P.S. #COLECTIV R.I.P

 

family-sits-at-a-formally-prepared-dinner-gettyimages-610x484

911-snow-man

Printesa familiei

 

Cand m-am nascut eu, in familia mea s-a declansat sindromul printesa familiei πŸ˜€ Rasfat maxim, sa nu raceasca, sa manance bine, sa nu planga, sa fie cel mai frumos imbracata, sa faca engleza, pian, orice sport isi doreste, balet, sa se joace, sa fie vesela si fericita, ca deh una avem !

Undeva in jurul varstei de 10-12 ani printesa (noroc ca traia intr-o familie moderna) a inceput sa primeasca sarcini serioase : sa spele vase si cateva rufe πŸ™‚ , sa ajute la bucatarie, sa faca curat etc. Cam tot atunci am inceput sa fac clatite si sa le lipesc pe pereti sub atenta supraveghere a tatalui meu si spre disperarea mamei care venea de la serviciu si gasea dezastrul in casa πŸ˜€

La 14 ani am avut sansa sa plec din tara cu ai mei vreun an si asa mi-am luat primul job in vacanta de vara, in orasul in care locuiam. Vindeam inghetata si am avut ocazia sa-mi gestionez primul salariu cum am vrut eu.

De la 18 ani m-am angajat colaborator la Nestle pe toata perioada facultatii. Apoi au urmat job urile serioase.

Tot printesa familiei am ramas pana acum dar am avut noroc de parinti care m-au lasat sa ma responsabilizez treptat si sa imi fac un drum al meu.

Avem o noua printesa in familie, e rasfatata cat cuprinde, are aproape 3 ani si deja primeste sarcini si responsabilitati πŸ˜‰ E foarte bucuroasa sa participe si cand vad cu cata seriozitate se implica ma topesc.

La gradinita in Suedia educatorii se implica destul de putin, ii invata sa se imbrace singuri, sa se spele, sa manance cu tacamuri normale si ii incurajeaza sa ia singuri cat mai multe decizii.

Printesa familiei este cu siguranta modelul modern si sper sa reusim sa o educam responsabil ca sa fim siguri ca se va descurca in viata cat mai bine.

Voi le dati copiilor responsabilitati sau nu ii lasati sa faca nimic ?

2C621CE000000578-0-image-m-130_1442416016030

walter-sanders-little-girl-with-a-toy-house-cleaning-kit