40

Tocmai am implinit 40 de ani. I hate this!

Asta cu varsta e doar un numar e bullshit ! E ceva in care pare ca reusesc sa creada cei care isi fura caciula singuri.

Desigur varsta vine si cu ceva avantaje. Experienta, siguranta de sine, d’astea.

Dimineata vorbeam cu prietena mea Oana care imi spunea ca stiintific e demonstrat ca devenim mai fericiti pe masura ce inaintam in varsta. Nu prea ne mai pasa de partea negativa din viata atat de mult. Asa e, am constatat ca nu prea ma mai sinchisesc de toate rahaturile care altadata imi dadeau batai de cap.

Oricum o dai insa, la 40 nu te mai simti nici ca la 35 macar. Eu am incetinit ritmul mult de tot. Cine ma cunoaste de mult stie ca eram ca o sageata. Nu mai sunt. Ard si acum, dar la foc mocnit.

La 20 sau 30 nici nu aveam atatea in carca iar toti cei dragi mie erau in viata si asta conta enorm. Poate pentru altii e diferit, daca da, Bravo lor!

Lara la cei 3 ani si 11 luni ai ei a scris ieri prima data MAMA pe o foaie pe care mi-a facut-o cadou de ziua mea, sotu’ mama si prietenii mei atat de dragi m-au coplesit cu iubirea lor.

Tot ieri, pe seara, am avut o surpriza extraordinara. Am vorbit cu o prietena veche, ne stim de cand aveam 4 ani. In timp ce depanam amintiri am simtit cum un curent puternic m-a scuturat ! I-am spus si ei, sa se bucure: dupa 36 de ani de prietenie din care vreo 20 la distanta mi-a tresaltat sufletul de fericire cand i-am auzit VOCEA. VOCEA  a ramas aceeasi. Poate ne schimbam, trecem prin drame, facem riduri, incepem sa avem par alb etc., dar ne bucuram unii de atii tot ca niste copii. Asta e fericire in stare pura, indiferent cati ani implinesti!

Deci, FUCK YOU 40’s. Am sa alerg in continuare dupa soare!

 

8

Cea mai frumoasa iubire !

Dorul de cei pe care i-ai iubit cu tot sufletul si i-ai pierdut nu trece niciodata.
Anul asta in luna august se implinesc 7 ani de cand mi-am pierdut sufletul pereche, Bunica mea.

Nu, nu m-am obisnuit inca cu ideea ca nu o mai am, aproape in fiecare zi imi vine sa o sun si realizez ca n-am cum.
O visez mereu si discut cu ea, uneori ma critica alteori ma invata ce sa fac, mereu ma ia in brate. In somn nimic nu s-a schimbat, prezenta ei e atat de puternica, o am langa mine si totul e ca inainte. Uneori daca ma trezesc brusc si mi se intrerupe visul, ma supar pentru ca imi doresc sa vad finalul de fiecare data.

Inca o simt langa mine si cand nu dorm, am mirosul ei minunat inca in nari.
Cand mi-e rau imi aduc aminte cum ma facea sa fiu mai bine, cu o mangaiere sau un ceai de sunatoare. Cand sunt fericita ma gandesc cat s-ar fi bucurat daca era langa mine.

Socul cel mai mare din viata mea de pana acum a fost plecarea ei de langa noi. O vreme nu am stiut cum ma voi descurca fara ea. Treptat am invatat sa merg inainte, sa traiesc fara prezenta ei fizica langa mine.

Cand am pierdut-o pe ea am primit totusi ceva in schimb. O alta iubire, un alt sprijin. De multe ori ma gandesc ca poate asa trebuie sa fie in viata, abia dupa ce pierzi ce ai mai pretios mai ai dreptul din nou la o alta doza de magie, o noua minune care te ajuta sa traiesti in continuare.

Din iubirea pe care am primit-o in schimbul pierderii ei s-a nascut un pui de om alb ca laptele, cu ochi albastri (ca ea), o fetita blonda, vesela si desteapta care nu inceteaza sa ma faca fericita in fiecare zi.

Imi pare rau ca nu a vazut-o. Poate chiar ea mi-a trimis-o ca sa imi aline cumva dorul.

Bunica mea buna, traiesc cu dorul de tine zi de zi. Refuz sa cred ca nu ma veghezi de acolo, de undeva. Esti parte din sufletul meu si n-am incetat nici o secunda sa TE IUBESC !

 

FullSizeRender

FullSizeRender1

FullSizeRender3

 

The hungry heart

Daca m-ar pune cineva sa ma descriu rapid as putea spune ca sunt un om care cauta iubire. Nu pot sa traiesc fara. De cand pot sa imi aduc aminte am iubit. Nu fac prea multe lucruri fara pasiune sau cu jumatati de masura. Sunt atat de incapatanata incat daca nu imi place ceva, cu orice risc, nu pot sa merg mai departe.
Cu toate greutatile si esecurile prin care am trecut, n-am renuntat, cum sa existi fara iubire ? De cate feluri e iubirea ? N-am gasit inca un raspuns, mereu gasesc alte valente, parcurg etape noi. Cu cat trec anii cu atat e mai mare foamea asta in inima mea.

Niciodata nu mi-a fost frica sa arat ca iubesc. Nu pot sa traiesc pe principiul ala stupid ca daca imi arat sentimentele am sa pierd sau nu voi putea sa primesc inapoi aceleasi sentimente.
Dragostea nu se supune legilor sau conventiilor sociale. Cateodata doare si de multe ori te face sa plutesti.
Conditionarile omoara sentimentele si respingerea la fel.

Poti sa iubesti o secunda, o zi sau o viata. Persoane, senzatii, gesturi, soarele, muzica, intamplari banale, etc. toate participa la minunea asta.
Cu cat trece timpul si acumulezi amintiri cu atat te bucuri mai mult de iubirea din fiinta ta.
Cand eram mai tanara devoram iubirile fara pic de rabdare, intre timp am devenit mai cumpatata si mai constienta, savurez orice clipa.

Am sa incerc sa o fac sa inteleaga si pe Lara cat e de importanta iubirea, sa o cultive si sa o pretuiasca. Daca va putea o sa fie fericita.
Primeste multa iubire de la noi si deja stie sa dea inapoi. E uimitor cum un copil atat de mic isi manifesta sentimentele cu atata intensitate. E amuzat sa vezi cat de diferit ne arata dragostea, de la caz la caz. Pe sotu’ il iubeste cumva, pe mine altfel iar bunica-sa e situata in centrul existentei ei. Nu mai zic de iubirea dintre ea si Minnie, blanoasa familiei.

Inceputul e bun, iubirea e aici si creste zi de zi intre noi toti 🙂